Acomodare

Acomodare
Saracul blogul meu, cum primea el atentie in fiecare zi intr-o vreme, si acu’ abia abia il mai bag in seama odata pe luna. Dar asta e soarta lui, sa fie la discretia stapanei dupa cum bate vantul chefului. Si nu am crezut niciodata in scrisul fortat. Lasand la o parte introducerea asta inutila, ce mai face a Romanian girl in Amsterdam? 🙂 Se acomodeaza. Inca. Si o sa mai dureze acomodarea. Dupa entuziasmul si emotiile initiale, vine intrarea in rutina unei noi lumi. Si nu te poti simti comfortabil intr-un loc nou, oricat ar fi el de frumos (desi asta ajuta :D), cu una, cu doua. Ba chiar nici nu-ti vine sa iesi din casa o perioada. Cum, esti intr-un loc nou, magnific, cu magie si miraje la toate colturile, si vrei sa stai in casa? Da. Iesi cate putin, cu baby steps, ca atunci cand intri in mare si apa e putin cam rece. Intai te plimbi pe mal, doar cu picioarele in apa, apoi mai intri cate putin, te gandesti ca e mai cald pe plaja si poate ar fi bine sa iesi, dar iti faci curaj si, before you know it, inoti de zor si apa e minunata. Cam asa e si cu mutatul meu la Amsterdam. In fiecare zi, dar mai ales in alea cu soare, ma simt putin mai relaxata. Dar o sa mai dureze cateva luni pana o sa ma simt „ca acasa”. E dificil sa intalnesti oameni cu care te simti bine, dar nu e imposibil. E dificil sa pedalezi pe bicileta 2 ore in ploaie si vant, dar cand ajungi acasa te simti ca si cum ai cucerit un Everest mai mic. E dificil sa vrei sa dai din cap pe Prodigy (parca) si sa nu prea ai cu cine, dar pentru asta exista Skype :)). E frumos sa traiesti printre oameni relaxati, sa intri in bicycle jams, sa incepi sa intelegi olandeza 😀 si sa simti miros de mare cand deschizi geamul dimineata. Asa… frumosul se simte, dificilul se articuleaza. Nu o sa mai insist nici cu primul, nici cu al doilea. Per ansamblu, e o provocare. Cand traiesti mult timp intr-un loc, ai oameni si locuri pe care te sprijini fara sa-ti dai seama. Cand esti intr-un loc complet nou, trebuie sa-ti regasesti punctele de sprijin din tine.
Everybody’s got a story, everybody’s got their own
Do you feel any better when you find you’re not alone?
As you lay on down and look into the sun
And you see somebody that reminds you of where you’re coming froSaracul blogul meu, cum primea el atentie in fiecare zi intr-o vreme, si acu’ abia abia il mai bag in seama odata pe luna. Dar asta e soarta lui, sa fie la discretia stapanei dupa cum bate vantul chefului. Si nu am crezut niciodata in scrisul fortat. Lasand la o parte introducerea asta inutila, ce mai face a Romanian girl in Amsterdam? 🙂 Se acomodeaza. Inca. Si o sa mai dureze acomodarea. Dupa entuziasmul si emotiile initiale, vine intrarea in rutina unei noi lumi. Si nu te poti simti comfortabil intr-un loc nou, oricat ar fi el de frumos (desi asta ajuta :D), cu una, cu doua. Ba chiar nici nu-ti vine sa iesi din casa o perioada. Cum, esti intr-un loc nou, magnific, cu magie si miraje la toate colturile, si vrei sa stai in casa? Da. Iesi cate putin, cu baby steps, ca atunci cand intri in mare si apa e putin cam rece. Intai te plimbi pe mal, doar cu picioarele in apa, apoi mai intri cate putin, te gandesti ca e mai cald pe plaja si poate ar fi bine sa iesi, dar iti faci curaj si, before you know it, inoti de zor si apa e minunata. Cam asa e si cu mutatul meu la Amsterdam. In fiecare zi, dar mai ales in alea cu soare, ma simt putin mai relaxata. Dar o sa mai dureze cateva luni pana o sa ma simt „ca acasa”. E dificil sa intalnesti oameni cu care te simti bine, dar nu e imposibil. E dificil sa pedalezi pe bicileta 2 ore in ploaie si vant, dar cand ajungi acasa te simti ca si cum ai cucerit un Everest mai mic. E dificil sa vrei sa dai din cap pe Prodigy (parca) si sa nu prea ai cu cine, dar pentru asta exista Skype :)). E frumos sa traiesti printre oameni relaxati, sa intri in bicycle jams, sa incepi sa intelegi olandeza 😀 si sa simti miros de mare cand deschizi geamul dimineata. Asa… frumosul se simte, dificilul se articuleaza. Nu o sa mai insist nici cu primul, nici cu al doilea. Per ansamblu, e o provocare. Cand traiesti mult timp intr-un loc, ai oameni si locuri pe care te sprijini fara sa-ti dai seama. Cand esti intr-un loc complet nou, trebuie sa-ti regasesti punctele de sprijin din tine.

IMG_1216

Saracul blogul meu, cum primea el atentie in fiecare zi intr-o vreme, si acu’ abia abia il mai bag in seama odata pe luna. Dar asta e soarta lui, sa fie la discretia stapanei dupa cum bate vantul chefului. Si nu am crezut niciodata in scrisul fortat. Lasand la o parte introducerea asta inutila, ce mai face a Romanian girl in Amsterdam? 🙂 Se acomodeaza. Inca. Si o sa mai dureze acomodarea. Dupa entuziasmul si emotiile initiale, vine intrarea in rutina unei noi lumi. Si nu te poti simti comfortabil intr-un loc nou, oricat ar fi el de frumos (desi asta ajuta :D), cu una, cu doua. Ba chiar nici nu-ti vine sa iesi din casa o perioada. Cum, esti intr-un loc nou, magnific, cu magie si miraje la toate colturile, si vrei sa stai in casa? Da. Iesi cate putin, cu baby steps, ca atunci cand intri in mare si apa e putin cam rece. Intai te plimbi pe mal, doar cu picioarele in apa, apoi mai intri cate putin, te gandesti ca e mai cald pe plaja si poate ar fi bine sa iesi, dar iti faci curaj si, before you know it, inoti de zor si apa e minunata. Cam asa e si cu mutatul meu la Amsterdam. In fiecare zi, dar mai ales in alea cu soare, ma simt putin mai relaxata. Dar o sa mai dureze cateva luni pana o sa ma simt „ca acasa”. E dificil sa intalnesti oameni cu care te simti bine, dar nu e imposibil. E dificil sa pedalezi pe bicicleta 2 ore in ploaie si vant, dar cand ajungi acasa te simti ca si cum ai cucerit un Everest mai mic. E dificil sa vrei sa dai din cap pe Prodigy (parca) si sa nu prea ai cu cine, dar pentru asta exista Skype :)). E frumos sa traiesti printre oameni relaxati, sa intri in bicycle jams, sa incepi sa intelegi olandeza 😀 si sa simti miros de mare cand deschizi geamul dimineata. Asa… frumosul se simte, dificilul se articuleaza. Nu o sa mai insist nici cu primul, nici cu al doilea. Per ansamblu, e o provocare. Cand traiesti mult timp intr-un loc, ai oameni si locuri pe care te sprijini fara sa-ti dai seama. Cand esti intr-un loc complet nou, trebuie sa-ti regasesti punctele de sprijin din tine.

Everybody’s got a story, everybody’s got their own

Do you feel any better when you find you’re not alone?

As you lay on down and look into the sun

And you see somebody that reminds you of where you’re coming from

0 Comments on “Acomodare”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
5 − 1 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.