Dupa ziua deprimanta, vine seara

Adina imi spune tot timpul sa gandesc pozitiv. Eu o cred. Si o cred cu atat mai mult cu cat vad diferenta dintre gandirea pozitiva si gandirea negativa pe propria-mi piele. Citisem undeva la un moment dat o explicatie pentru asta. Atunci cand gandesti pozitiv lucrul asta se rasfrange direct sau indirect in actiunile tale, in hotararile pe care le ei, in orice spranceana ridicata sau picior tinut cu 2 grade mai la stanga. E la fel ca atunci cand oamenii au o impresie buna despre ei, justificata sau nu, si asta se reflecta pana la urma si in ceea ce cred ceilalti despre ei. Nu e vorba aici de prostia aia ca daca iti doresti ceva cu adevarat, universul te va ajuta sa-l obtii. E vorba ca daca iti doresti ceva cu adevarat si nu iti pui singur/a piedici, actiunile tale, constiente sau nu, te vor ajuta sa-l obtii. Asta e teoria.

Am ajuns acasa destul de repede in seara asta pentru ca au venit la tanc toate mijloacele de transport. Pentru ca imi doream foarte mult sa ajung acasa. Ta-daa! 🙂 Nu, nu e un exemplu pe bune, vroiam doar sa iau o pauza de la frazele seci de mai sus. Ce m-a apucat acum cu asta? Azi cica a fost, si inca mai este pentru inca vreo cateva ore, cea mai deprimanta zi din an. Imi amintesc ca anul trecut pe vremea asta i-am zis Adinei, tot ei: „Sunt deprimata”. A inceput sa rada nu de tristetea mea, mai ales ca nu era ceva recurent, ci pentru ca auzise ea la radio ca atunci era cea mai deprimanta zi din an si remarca mea a venit la fix.

Am avut la un moment dat un coleg foarte speriat de ziua de maine. Si pe vremea aia nu era criza mare si rea care sa ne intunece vremurile. Ii era foarte frica sa nu fie concediat, era foarte nesigur pe ceea ce facea, desi nu ii lipseau talentul si dedicarea, ba chiar deloc. Dar asta era atitudinea lui. Eu, cu ceva mai putina experienta decat el, nu ma temeam de ziua cand seful o sa vina furtunos sa-mi dea un sut in fund. Si nici de greselile pe care as fi putut sa le fac. Si ce? Invatam treptat, iar daca urma o zi atat de neagra incat sa… nu stiu, nu ma gandeam. Ma gandeam la ce faceam bine si la ce invatam, iar de partile rele urma sa ma ocup if ever necessary. Mie mi-a mers mai bine si sunt destul de convinsa ca din cauza atitudinii.

Booon. Mai exista o parte din mine care nu judeca asa. Si rezultatele, sau lipsa lor, se vede. Atitudinea pozitiva e greu de educat, odata ce nu-ti vine in mod natural. E greu sa te autoconvingi sa gandesti diferit, in primul rand pentru ca nu prea stii cum. Partea din mine care gandeste negativ e ca o negura in care ma impiedic la fiecare colt. Partea din mine care gandeste pozitiv e o zare luminoasa si provocatoare. E foarte ciudat sa vad atat de clar diferenta asta. Daca tot nu prea am avut chef de rezolutii de anul nou, o sa fac o rezolutie de cea mai deprimanta zi din an: sa fie senin peste tot. Cum o fi?

Evident, gandirea pozitiva nu poate fi un panaceu. Sau o sursa infinita de succes. Dar ceva la mijloc este, si-o sa-i dau eu de capat, mama ei!

PS Gaselnita asta cu cea mai deprimanta zi din an este, bineinteles, o prostioara. Dar mi s-a bagat azi in suflet cam ca flacara violeta. Asa ca am exorcizat-o! 😀

0 Comments on “Dupa ziua deprimanta, vine seara”

  1. Intr-adevar atitudinea pozitiva functioneaza. Intr-adevar ceilalti simt si reactioneaza ( sau nu reactioneaza negativ, dupa caz ) pozitiv.

    Totusi uneori imi este greu sa imi mentin atitudinea pozitiva cand unii ma calca in picioare iar altii incearca sa ma calce, gen ( scuze, nu m-am putut abtine 🙂 ).

  2. De fiecare data cand trebuie sa ne aducem aminte singuri ca trebuie sa gandim pozitiv, de fiecare data cand trebuie sa rationalizam procesul gandirii pozitive si efectele sale … suntem undeva spre polul opus.

    E greu sa-ti impui sa gandesti pozitiv, insa e mult mai usor daca actionezi in privinta asta. De exemplu: invita la o cafea sau un ceai fierbinte, pe cel mai bun prieten/prietena, si stai doua ore fara sa faci mai nimic in mod special, doar conversatii ca intre prieteni: filozofie, amintiri din copilarie, prieteni pe care nu i-ai mai vazut de mult. Nici nu iti vei mai aminti de gandirea pozitiva sau ce scop are si de ce trebuie sa existe.

    … functioneaza, si e unul din secretele vietii …

  3. eu sunt adina din post :D:D eu, eu!

    pop catalin, eu sunt de parere ca gandirea asta pozitiva se invata (mai ales daca nu esti obisnuit cu ea), incetul cu incetul, pana iti intra sub piele, pana vine de la sine. normal ca nu trebuie sa ne fortam, nu trebuie sa ne bagam zi de zi pe gat faptul ca tre` sa gandim pozitiv dar sa nu uitam ca paharul nu e gol:D exista o jumatate plina, no matter what:D si daca nu e jumatate, e doar un sfert, dar conteaza ca exista:D eu ma bucur de orice picatura ramasa in pahar (mai ales daca are alcool, haha)
    la mine se intampla altceva, eu sunt norocoasa si cu cat cred mai tare chestia asta cu atata norocul e si mai mare si mai observabil pe zi ce trece, desi… mi-e frica sa nu se termine 🙂

  4. @Pop Catalin ai dreptate, prietenii vechi sau noi sunt o sursa inepuizabila de ganduri bune. 🙂
    @ondina tu esti, tu esti! :)) pe langa paharul gol sau plin, care priveste in general evenimentele deja trecute, ma referam si la cum privesti viitorul. nu stii ce se va intampla, daca paharul va fi plin sau gol, important e sa-l intampini fara frica. lol, am impresia ca dam deja in flacari violete :).
    @Ioana toate panzele sus! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
28 − 15 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.