Kids ‘r’ us

Ati vazut cat de usor interactioneaza copiii? E suficient sa se uite unul la altul si gata, sunt prieteni. Dupa 20 de ani, treaba asta e mult mai complicata. Educatie, ihibitie, prejudecati, frica, emotii, aroganta. Tu te poti duce pur si simplu, fara absolut nicio problema, la o alta persoana sa intri in vorba cu ea? Cel mai probabil nu inainte sa analizezi situatia, posibilul raspuns etc. Chiar daca macar fugitiv, daca esti mai deschis/a de felul tau.

Ati vazut cat de repede trec copiii de la plans la ras? Sau cat de usor si natural danseaza? Sau cat de lipsiti de griji pun intrebari?

Ar trebui sa ne uitam la copii mai des si sa ne amintim cum suntem noi facuti sa ne comportam si nu cum suntem programati in timp sa ne comportam. Cred ca am scapa de multe „blocaje” din creier.

0 Comments on “Kids ‘r’ us”

  1. @ brontozaurel lumea e mult prea serioasa in ziua de azi :). si am citit ca oamenii copilarosi traiesc mai mult, asa ca cine rade la urma rade mai bine. 😉

  2. legat de handicapul asta social valabil doar pentru adulti, m-am intrebat de cateva ori daca nu cumva asa-zisa noastra jumatate trece zilnic la metrou pe langa noi.doar daca am interactiona macar o data…

  3. Gandeste-te de cate ori a incercat un baiat/barbat sa intre in vorba cu tine (ca un copilas intrand in vorba cu altul) si ce s-a intamplat. L-ai ascultat de fiecare data? Ai cautat sa interactionezi cu el si nu te-ai gandit din start ca e inca unul care „vrea ceva de la tine”? L-ai judecat dupa vorbe sau dupa cum arata?
    Vlad

  4. @ vlad S-a intamplat. Partea cu „ar trebui sa ne uitam la copii mai des” e valabila si pentru mine. Dupa ce l-am judecat… toti judecam prima si prima data pe cineva dupa cum arata. Dar frazele spuse dupa mi-au schimbat nu odata prima impresie.

    @ Catalin Ce sari mai asa? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
14 − 7 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.