Va mai amintiti fraza asta de la scoala? Este prezenta cam la orice ora de limba romana. Romane, poezii, povesti, toate interpretate in sute, mii de carti si comentarii de specialitate si de milioane de elevi. „Pai faptul ca apare luna in poezie la doua versuri dupa soare inseamna ca…” La fiecare opera celebra exista niste interpretari ale textelor bine impamantenite. Adica daca dai teza sau examen trebuie sa scrii ceea ce au stabilit specialistii inaintea ta, nu prea iti permiti sa-ti dai tu cu parerea. E clar ca Eminescu a vrut sa zica asta, si nu astalalta.
Si au venit si vremurile moderne cu blogurile lor cu tot. Iar blogurile au sectiune de comentarii. Acum, nu sunt bloggerii mari autori (nu toti si nu inca), dar ei sunt autori de texte de diferite naturi. Si vine omul si-si da cu parerea la text, apoi vine bloggerul si zice: „Frate, alta era ideea”.
Ce-ar fi daca marii autori ai natiunii studiati si răsinterpretati ar veni si ar raspunde la comentarii: „Ăăăă, mda, nu asta vroiam sa zic”. Nu numai ca ar fi deosebit de comic, dar ar fi si o palma data profesorilor care i-au pus pe elevi zeci de ani sa toceasca aceleasi interpretari prafuite, in loc sa le ceara parerea si sa-i lase sa-si dezvolte imaginatia.
Total de acord cu tine, mai ales ca imediat dau bac-ul unde trebuie sa invat ce semnifica iesirea lui Ion Moromete la poarta sa fumeze. WTF?! Omu’ a iesit sa fumeze, eu cand ies sa fumez trebuie sa ma gandesc ce semnficatie are acest fapt?
NU!
Semnificatia e ca sunteti amandoi dependenti de tutun 😀
Postul asta mi-a adus aminte de o intamplare povestita de o profesoara de limba romana. Acum mult timp, Nichita Stanescu participa la o inspectie la un liceu, iar profesoara de romana, femeie cu greutate si post important la catedra de limba romana face pe dracu’n patru si incepe si comenteaza despre poeziile lui Nichita, cu el de fata.
Omul se plictiseste, se uita in jos, in sus, apoi se uita pierdut la profesoara, clar plictisit.
„Nu-i asa domnule Stanescu ca asta ati vrut sa spuneti aici in versurile astea?” Intreaba aceasta.
„Dar eu de unde sa mai tin minte ce am vrut sa spun?” Raspunse poetul.
Morala. Va las pe voi sa va dati seama! :))
@sabina- nu! Ai inteles gresit.
Desi avem amandoi foarte multa treaba, acest lucru nu ne impiedica sa ne pierdem vremea fumand, lucru ce denota o oarecare lume proprie, lume in care timpul este mai intelegator cu noi, si ne pasuieste cateva clipe, pentru a termina tigara, moment in care razboiul interior dintre partea care vrea sa fumezi si cea care iti cere sa renunti se duce cu arme grele.
Dar timpul nu va fi rabdator cu noi la nesfarsit, acesta reintrand in ritmul sau obisnuit, criza de timp afectandu-ne pe amandoi la momentul stingerii tigarii, moment in care eul liric incearca sa simbolizeze sfarsitul razboiului interior, care a lasat urme grele in sufletul si constienta noastra…
mai continui?!
@ Bloghita 10, stai jos! 😀
Pot sa plec acasa (acum incep cu invoirile)? Va roog… :))
Un exemplu bun este „Somnoaroase Pasarele”. Nu crezi, cumva, ca Eminescu vorbea acolo despre … niste pasari care dormeau?:) Nu, alegorii, lait-motive etc. 🙂
Conform ultimelor fineturi postmodeniste, cititorul isi face singur poezia, citind opera cutarui poet. Sincer, am banuit dintotdeauna ca asta inseamna ca nici criticii nu mai inteleg poezia, dar le este rusine sa recunoasca. 😉 Si atunci sa te mai miri de cutare profesor care vine si el, saracu’ la serviciu?…
@ Sadak Au si criticii literari de mancat o paine, nu? 🙂
Ah, si.. la naiba!! Romania nu are forma de buchet de flori, ci de peste, sa fie clar. :))
Ţi-aş fi comentat pînă acum dar mi-a plecat criticul literar în concediu. Voiam să-mi explice exact ce ai vrut să spui tu de fapt în text. Încă nu s-a întors. Mii de scuze. Voi reveni cu analiza pe text cît mai repede.
😀
@ alphadog Nu-mi pierd speranta ca intr-un final va veni si analiza. Sunt tare curioasa ce-am vrut sa zic. 😀