Imi planificasem sa fac putina ordine si sa-mi cobor de pe dulap sacosa cu luminite si fundite cu miros de Craciun. Si asta nu pentru ca m-ar fi cuprins spiritul Craciunului, ci pentru ca am vazut la cineva o casa impodobita si m-am gandit ca poate ar fi dragut sa fac si eu asta. Dar tot n-am chef. Aseara am trecut cu masina prin centru si am vazut luminitele. Plictisitoooor.

Cand eram mica era, bineinteles, momentul facutului bradului, care ma entuziasma enorm, venirea Mosului, care imi dadea foarte multe emotii, era saptamana aia de vacanta dintre Craciun si Revelion cand in casa mirosea a brad si a tort cu portocale, cand mama si tata erau acasa si petreceam toata ziua impreuna. Era frumos, era special, era o perioada cu o emotie aparte.

Acum, in afara de a da cadouri si de a merge cu colinda la fostii profi de liceu, nu prea vad alte placeri la Craciun. Nu ma cuprinde niciun spirit, nicio emotie, nimic, nimic. Si-mi pare cumva rau, pentru ca sunt bombardata din toate partile de luminite, de mos craciunite, de fulgi de zapada care ma lasa rece. E ceva neinregula cu mine? Sunt intoxicata de comercialul sarbatorilor sau doar am crescut?

PS Pentru cei care nu l-au vazut, va recomand un film misto de sezon: How the Grinch Stole Christmas.