Sunt multe discutii inutile, in fiecare zi. Ce faci? Bine. Tu? Bine. Si stiti voi continuarea. Discutii purtate pentru ca nu stiu cine ne-a invatat ca doi oameni nu pot sta in liniste. Acel „small talk” pe care il urasc. Bine au zis englezii (sau americanii?), e cu adevarat „small”, nu ne imbogateste, ajuta cu nimic. Un zambet ar fi suficient si ar face mai mult decat repetarea acelorasi intrebari si raspunsuri la nesfarsit.

Si mai sunt si discutiile pe care le incepi stiind ca n-o sa duca nicaieri. Dar totusi insisti, poate iti face universul o surpriza. De obicei, universul bea o cafea cu vecinu’, asa ca ajungi la „pa” la fel cum erai la „salut”, poate doar iritat de pierderea timpului.

Nu in ultimul rand, discutiile inutile pe care le porti cu tine. Ca atunci cand incerci sa te convingi de o chestie, sa zicem ca superstitiile sunt o prostie. Mi-am explicat si rasexplicat asta de nenumarate ori, si tot ma prost dispun cand vad o galeata goala si astept relele sa mi se abata pe cap.

Ultima categorie e cea mai dificila. Nu poti sa zici „ok, mai vorbim” sau „amice, esti idiot!”. Interlocutorul nu prea vrea niciodata sa taca si e foarte greu de cap.