piata victoriei, peron 2

in monotonul zilnic al metroului, in scenele care se repeta la nesfarsit cu indivizi cu fetze amortite, tacuti, inghesuindu-se spre usa, spre un loc pe scaun, spre o gura de aer, in atmosfera asta de absenta combinata cu invadarea abuziva a spatiului personal, poate exista o rupere de ritm. la un moment dat, o voce subtire de barbat spune la microfon banalul: „atentie, se inchid usile!”. atunci, cu mic cu mare, calatorii izbucnesc in ras si se uita parca pentru prima data cu adevarat unii la altii. suntem cu totii oameni, after all!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
17 + 7 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.