day by day

Mergeam pe-un drum, cu un oras in buzunar, cu un sarut pe mana, cu un cantec intre buze, ma uitam la rosul norilor si nu intelegeam ce las in urma. Norii erau de fapt negri, incepuse sa bata vantul, sa ploua si eu purtam pantalonii albastri vechi. Parcul fara caini, pe cartea din rucsac scria «impreuna», pe pleoape scria «care». Am zis ca am crescut, am zis dar n-am acceptat nici pana azi. Nu intelegi ca eu sunt mica?

One Comment on “day by day”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
5 − 1 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.