Wonderwall imi aminteste de tabara dintr-a sasea de la Carlibaba. Riful de inceput – pam pam pam, pampampampampam, imi evoca intotdeauna, ca un film, sala de mese semiobscura a caminului de elevi unde seara faceam „discoteca”. Adica puneam o caseta la un casetofon dat la maxim si chicoteam pana venea ora de culcare. Casetofonul pe o masa lipita de perete, un ecou al salii mari si goale.

„And what’s a wonderwall, anyway?”

Intotdeauna mi-am inchipuit ca e un cantec despre o ea pe care el nu o intelege. Despre o admiratie agitata bine cu disperare. Cu un strop de speranta on top. „Cause maybeeee”.

Era un cantec indepartat, pe care nu-l mai cautam. Caseta prea tocita, mesajul prea simplu. A revenit cu Riverman a lui Noel Gallagher & pasarile, care incepe cu un rif asemanator. Am tot dat de ea in ultimul timp, cel mai recent in Mommy (2014), un film frumos si memorabil.

Aveam o creta si un perete si i-am dat un nume. What’s a wonderwall, anyway?