Alarma. Nuuu, la dracu. Imagine neclara in oglinda. 3 in 1, laptop, dulap, cercei. Imagine acceptabila in oglinda. Masina, aglomeratie, radio, fuga pe scari, intare calma in birou. Buton, cafea, click, mult click, ore intregi de click. E abia 1? La naiba. Sandvis peste tastatura, apa/cafea. Cuvinte, multe cuvinte, aceleasi cuvinte, alta ordine. Aer conditionat, nerabdare, hai, inca 2 ore… Masina, radio, foame! Sau nu. Casa, parc poate. Bem un redds? Vorbe, planuri, confessions. Serial. Carte. Serial. Nu mi-e somn, mai rezist! Nu mai rezist. Somn. Vise, multe, agitate, ciudate, la dracu de subconstient! Alarma.
Adica rutina, bat-o vina. Sau leapsa de la Catalin, bata-l vina.
Sunt cateva femei in guvernul nostru. Si toate-s in prim-plan. Ridzi/Placinta, Udrea, Andronescu. Pe unde umbla frate barbatii? Ca n-aud de ei nici de bine nici de rau. Ori poporul roman e profund misogin, ori in spatele defilarilor pe tocuri din fatza se ascund manuiri manuitoare. Clar.
… ca sa parafrazez titlul cartii pe care, in mod oarecum ironic, tocmai o citesc. E mai greu decat data trecuta cand m-am lasat si cand m-a tinut doi ani, dar na… dracu’ m-a pus sa ma reapuc! Vi-l recomand pe Allen Carr daca aveti aceleasi ganduri ca mine, omul cam stie cum sa puna problema.
Printre altele, e canicula. Cel putin asa am auzit, pentru ca mie nu mi-e cald. Ciudata chestie, foarte, ma gandesc chiar s-o verific medical.
Hai ca n-am nimic relevant de zis. O melodie vesela de vara.
Curatenia e unul din lucrurile pe care TREBUIE sa le facem. Daca suntem in bani, bineinteles, poate sa o faca si altcineva in locul nostru. Dar ea trebuie facuta. Asa ne-a invatat bunica, mama, societatea. Ne plac strazile ordonate si curate din Occident si ne intrebam: pe cand si la noi? Putem trai zile, saptamani in dezordine, dar in cap ne tot suna: trebuie sa fac curat. Iar daca nu se suna, ne apucam automat sa strangem lucrurile prin casa cand vine cineva pe la noi. E urat sa vada si altcineva hainele aruncate peste tot, praful pe mobila, calcarul apei intarit pe chiuveta si urmele de pantofi pe podea.
De ce? E vorba de germeni? Ne e frica de bolile ascunse ale mizeriei? Nu prea cred. Nu gasim lucrurile daca e dezordine? Din contra, parca sunt mai usor de vazut insirate asa, peste tot. De ce nu vrem hartii de strada si haine pe jos? Cam cat de programati social putem fi?
Eu una, daca fac curat in casa, am impresia ca lucrurile sunt mai putin haotice la mine in cap. Voi de ce faceti curat?
Abia astept sa scap de la munca. Abia astept concediul. Abia astept sa vina weekendul. Abia asteptam chestii zi de zi. Traim pentru clipa cand… cand ce? Clipele pe care le “abia asteptam” de obicei trec destul de repede si neobsevate si de multe ori nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Pentru ca, nu-i asa, ar trebui sa fie magnifice sa merite faptul ca ne-am gandit la ele 8 ore, 5 zile sau 6 luni. Si in aceste intervale de care abia asteptam sa scapam ce se intampla? Astea sunt de fapt marea partea a vietii care trece pe langa noi, pentru ca noi ne gandim ca n-avem chef sa fim la birou sau in metrou sau intr-un apartament-cutie-de-chibrituri. Dar lasa ca merg eu la Lisabona peste 2 luni. Pfff, si dup-aia o iau de la inceput, ce pacoste!
Chestiile astea imi amintesc de un citat pe care l-am citit candva undeva. Nu mi-l mai amintesc exact dar ideea era ca nu te poti bucura pe deplin de destinatie daca drumul pana acolo a fost ca dracu’.
O fi asa de greu sa ne bucuram de viata chiar daca nu suntem la o bere, pe plaja sau intr-o plimbare pe langa Tamisa?
