Balada celor trei pisici

Trei pisici mititele

Stateau pe campul cu albastre lalele (sacul meu de dormit)

Le le

Si despre multe vorbeau ele

Hai la joc

Cu noroc

Al cui e norocu’

Cui-i iese jocu’?

Cea blonda si bruna

Fara gand de furtuna

Uitara de gluma cea buna

Uitara ca vorba atarna

Nu vazura ca cea pistruiata

Se lasa catranita

Si de jale biruita

Pistruiata le lasa

Si in cuibul ei pleca

Iar pe campul cu lalele

Doua matze (foarte) rele

(I)spasite-o cauta

Pe cea pistruiata

Si promit ca niciodata

N-o s-o mai faca asa de lata.

Team work

Adina: Te astept

Ioana: M-am enervat

Eu: Jucam carti, bem bere si ne uscam

A: Imi tremura un picior

I: Io n-am nimica bun de zis

K: Ce tigari?

A&I: Kent 8 sau lung

A: Daaaamn

E:

I: Me again?

A: Asteptam iezii.

E: We don’t need no education.

I: Eu vreau zapada. Pune-ma pe mine cu zapada mea.

A: Subcriu.

I: Zabada, asa…. (

A: Ia sa vedem ce poveste a iesit. Ha ha ha.

….

E: Ii pun team work?

I: Team work.

Leave the lights on

Cate pahare de limonada am numarat pe degetele de la mana dreapta, in timp ce mana stanga cauta volumul potrivit? Uneori gandurile pot fi asurzitoare asa ca imi imaginez ca sunt intr-o masina pe un drum serpuit, in stanga raul si in dreapta muntele, si ma indepartez de sunetul lor. Functioneaza, mai ales cand sunetul strazii ajunge sa se confunde cu cel al apei si culorile fantastice ale curcubeului joaca in ritmul pulsului. 00:00 Ar trebuie sa invat pentru examen. E important, de ce nu invat? Poate imi canta cineva un cantecel si-mi iau zborul precum buburuzele si ma transform intr-o buburuza cu reactie, curentul de aer ma va racori si luminile orasului vor forma dungi galbui, cercuri, si poate-mi voi alege o stea sa-i pun numele Steluta (mea cea mai stralucitoare). M-am oprit pe-o antenta veche, sunt singura cu punctele mele negre, restul buburuzelor s-au ascuns prin copaci, sau pe unde se duc buburuzele cand se duc. Un sunet de pian ma cheama de departe, dau 2 bani sa stiu de unde. Vraja se risipeste si in cazatura ma zgarii de crengile unui copac. Acum ma asortez cu bluza rosie. Nu-mi place cum miroase iarba in seara asta, ma duc acasa. «Rabbit, where’d you put the keys, girl?»

Bilibicistrocizare

La tv a aparut o tanti care vorbeste in Andreea Marin style si crede ca-mi poate ghici viitorul in stele. Eu am chef sa scriu fro’ doo randuri despre colegii mei de liceu. Poate ar trebui sa scriem cu totii un roman, cate un capitol fiecare. Just a thought… Si numele ar putea sa fie CC, or smth. Ok, gata cu ideile stupide. Asadar, fostii mei colegi de liceu sunt oameni mari, dom’le! In aceasta seara mare care a trecut de fro’ cateva ore, cativa ne-am intalnit, nu spui tzine, si-am stat la cateva pahare de vorba. Ce-mi place mie e nu numai ca ne putem intalni oricand, intr-un numar decent si uneori mare, fara prea multe insistente, ci ca de fiecare data am senzatia ca nu am stat despartiti mai mult de cateva zile. Ne contrazicem pe toate temele posibile, ii barfim pe cei care nu au venit (asta este, sic!), si parca nu ne vine sa mergem acasa. Si cand zicem chestiile alea care se zic din politete cum ca ne mai intalnim, te sun, etc, vorbim serios. Am zis bine? Poate nu, dar asta a fost impresia mea in seara asta. Care asta? Nu e foarte clar. Fratilor, mie-mi sunteti dragi ca nici unii altii si sa ne mai intalnim la beri si-o prajitura pana la adanci batraneti. Am zis!

Little owl

Am aprins 5 lumanari. 2 nu aveau fitil, deci 5. O pata verde si una portocalie sa usuce condensul creat, sa se deschida iar monitorul, sa dispara virusul sau eroarea, sau ce-o fi. A venit vara si oamenii stau cu geamurile deschise. Simt miros de mobila veche, covoare prafuite, pereti imbacsiti cu miros de mancare. Peste drum, barbati gatesc in chiloti iar domnite vorbesc la telefonul mobil pe balcon. Imi cer scuze ca sunt nebuna si ma uit la ei. Un nor seamana cu un curcubeu si cu steaua si luna fac 3. Iubesc luminile serii, felul in care se reflecta pe suprafete, caldura urmelor de apus. Luminite. M-a speriat o gaza si a murit condensul. Nu ca ne-ar prinde bine o ploaie?

Amintiri din June 13, 2007

11:42 Ma plictisesc. As putea sa fac multe lucruri dar ideea ca ma asteapta un tren, ca eu il astept pe el, ma face sa stau cu ochii in tv, afland ca «seceta parjoleste culturile». Mi-am terminat bagajul cu o ora mai devreme, mi-am facut o poza cu mama ca nu aveam una recenta, si mi-am mai facut o cafea. Pe langa drumul de 7 ore cu terenul, pe o caldura ce ma va omori incet dar sigur, eu imi maresc asteptarea cu inca o ora.

13:16 Mi-am scos cartea, mi-am cumparat ziarul, oja rosie scorojita contrasteaza frumos cu griul prafuit al scaunelor de ex-intercity, in 3 minute plecam. Eu si vagoanele, eu si tanti blonda cu 2 dinti ca restul i-a lasat pe undeva. Rectific: 1 dinte. E cald. Fumeaza Pall Mall, tanti. Ne miscam, ce emotionant, nu?

13:42 Am oprit la Veresti. In compartimentul alaturat un mos imi aminteste de tataia. Bodrangeste CFR-ul ca tine trenul atat in gara. Si cara dupa el un tanar necunoscut (si nevinovat) care merge probabil cu 10 lei pe biletul lui de veteran.

15:09 O fata cu brau rosu si rucsac m-a intrebat daca e “absolut necesar” sa stam pe locurile de pe bilet. Peronul e gol, un nene repeta la fiecare minut ca trenul are intarziere. Tancurile de la iesirea din Roman stau langa un camp plin de gunoaie. Intre camp si tancuri un copil cara o undita.

15:26 Poti deveni dependent de a povesti unei foi ce faci zi de zi, chiar daca totul e banal, trait in milioane de exemplare, in acelasi timp, ieri sau azi, sau maine sau oricand. Nimic nou si totusi foaia asculta rabdatoare, tace si se umple. E si foaia noua, de!

16:30 Am ridicat perdeaua sa vad, in ultimul moment, in ce gara am fo’. Destul cat s-o surprind pe dra impegat strambandu-se la soare pe sub sapca si facandu-si vant cu ceva.

16:40 Dupa modul “speriat” la care merg cu trenul le dau opshpe ani si zic ca se duc la vreo admitere/inscriere/pregatire, ceva de genul. Au mancat mult si au umplut cosul de gunoi. Vagonul 1bis. Tot cald e, geamul din compartimentul meu e blocat cu 2 surcele. S-a intors fata cu chef de vorba si chipsuri la purtator. Miroase a tigara ilegala la toilet. Pardon! Mai veni o tanti, drace, acu i-acu!

17:44 M-am uitat la si 43’, da’ cred ca a fost cam acum un minut. Tanti ultima venita povesteste de toate operatiile ei trecute si viitoare, de cum a cazut de pe grajd la 9 ani, etc. E cald de storci mobilul dupa un minut de conversatie si mancarea lu’ mama mai da intr-un clocot. Pe o sticla de suc scrie: “premiile mici sunt naspa”. Eu zic sa nu te plangi. Am degetele negre de la ziar. Tanti mi-a zis ceva. N-a observat castile in urechi? I-am zambit si-am pus ochii in foaie in speranta ca nu era ceva esential. Ma duc sa-mi mai vantur pletele pe culoar. (”summer came like cinnamon, so sweet”)

17:56 Esec. 2 “porumbei” au inchis si geamul de pe culoar. Evident, sunt mai multe, dar e greu sa razbati printre cei “agatati” de ele.

18 :01 «Ard in flacari» Ca bine zici, Ana, fato!

18:38 Intre 2 posturi de radio aflu ca daca te operezi de inima, adio tocuri! OMG!

19:41 O placut(z)a arata timid, din mers, « Ploiesti Est ». In tren miroase groaznic. O fi vina turnurilor cu cap de foc de colea?

23:24 «Me gusta el viento, me gustas tu, me gusta sonar, me gustas tu»

In my place

La TV ruleaza «What a wonderful world», cainele doarme fara nici o grija pe lume, si eu am mancat doua clatite. Ma urmareste un vis pe care nu mi-l amintesc dar care imi da o stare de nervozitate. Cei din jur n-au nici o vina, dar eu nu ma pot abtine sa nu ma incrunt. Am mancat usturoi ca sa nu ma poti pupa.

Ce ma fac eu cu starea mea de spirit? Sa o bat cand sunt prea nervoasa si arunc prosopul pe jos, dau un pumn in peretele de la bucatarie (am vazut asta intr-un film) si ma asez imbufnata pe fotoliu? Sa dansez cand imi vine sa dansez? Printre doua perdele, 3 geamuri si o scara de lemn, vad verdele de vara a unui copac, iar printre frunze si crengi vad albastrul meu preferat. Aseara a plouat si s-a oprit apa rece. Camera e maro, asa cum a fost intotdeauna, prea putin soare. Sunt acasa asa ca pot lua cheile de la masina si ma pot sui in varful dealului sa ma uit la oras in timp ce trec prin posturile de radio. Si daca ma plictisesc pot sa aleg o caseta pe care sunt inregistrate sunete de pe vremea cand nu aveam voie sa conduc, cand se legau prietenii si Xtreme era the place to be. Cand stateam in casa sambata seara si vedeam blocul vecin oglindindu-se in monitor, cam ca acum.

Mi-e dor de bicicleta mea roz. Acum n-am loc de bicicleta in garsoniera, doar s-o pun in cada si sa facem baie impreuna. Ieri am trecut prin fata blocului bunicilor, strada era plina de gropi, tufele cu frunze intepatoare taiate, iar geamul de lemn care nu se inchidea bine a fost inlocuit cu un geam termopan. Am luat-o la dreapta, i-am taiat calea unei Dacii si mi-a murit motorul la urmatoare curba. Blonda la volan… Si da, bunico, voi purta fuste scurte, daca nu acum, cand?