Archive
March 30, 2007 - 5:07 pm
Incep sa scriu cuvinte pe care mi le-am imaginat deja in timp de deschideam documentul, gandindu-ma ca pana se dechide oricum voi trece peste ele si voi scrie altceva. Ma trimit la culcare, mi-e somn, si totusi stau cu ochii tinta in ecran si nu fac nici un pas spre pat. Dau ‘next’ in winamp asteptand parca o melodie minune, ma uit la pliculetele de ceai dar mi-e prea lene… In pasaport am rezervarea, pe dreapta, si cartea de vizita a restaurantului cu mancare buna, belgiana, pe stanga. Ca de obicei, descriu ce e in jurul meu, din lipsa de idei mai bune, sau poate…, nu, e lipsa de idei mai bune. Mi s-au adunat toate pe birou, trebuie sa le dau coate sa pot scrie la tastatura. Si totusi, cui ii pasa? Pot sa-mi imaginez cel putin o persoana care va pufni intr-un oarecare dispret citind randurile astea, si cel putin una care va trece prin ele cu ceva interes.
Am citit un blog despre prietenie. Mi-a placut, mai ales ca toate numele enumerate in cele multe randuri imi erau cunoscute, si m-a facut sa ma gandesc la prietenii mei. Poate ca nu ma gandesc destul de des la ce ne leaga, dar sunt tot timpul in jurul meu. In agrafele pe care tocmai mi le-am scos din par si pe care mi le-am cumparat pentru ca cineva mi-a criticat lipsa de originalitate in domeniu, in fierul de calcat care s-a plimbat cu mine toata Europa, in bratara pe care am purtat-o azi si care, da, imi place, desi nu ma crezi, in vina ca am fost de vina. Peste tot, si cred ca sunt singuratica pentru ca, de fapt, sunt cu ei&ele tot timpul.
Nu e nimic rau in a copia, nu? O fosta colega care stie sa scrie despre prietenie (ceea ce nu inseamna ca eu stiu), o musulmanca ce poarta esarfe colorate, un film cu final fericit, mai pun mana si pe cate-o carte, tare-as mai dormi.
20 min. later : Tot nu m-am miscat de pe scaun. What is the deal? Stiu cel putin o persoana care va rade.
March 22, 2007 - 2:58 am
o, nu! cappuccinoul e pe cale sa mi se termine, continua sa fie frig, there is no big red button to change that, the end is near. era sa zic: “am visat ca”, da´ tocmai v-am zis-o pe asta. si totusi… am visat ca toti barbatii care se apropiau de mine mureau. si trebuia sa fac bine sa mai omor cativa ca degeaba am venit aici la timp. telefonul suna mult si bine, eu nu vorbesc slovaca, cosurile de gunoi sunt goale. macar nu sunt singura care si-a miscat fundu´ azi, sunt sigura ca a trecut o femeie de servici pe aici. n-am gasit alta rima.
ieri dimineata mergeam pe strada gandindu-ma (geeky, totally) ca nu vreau sa fac ceva, simplu. pana seara ajunsesem sa gandesc exact invers. ca atunci cand zici ca te apuci de-o dieta si nici nu termini propozitia si te apuca o foame de uiti de orice burta, fund, etc. nu ca as stii, a friend of a friend told me. now, cred ca psihicul intra in panica ca n-are voie sa faca ceva, uitand total ca de fapt nici nu vrea sa faca lucrul ala, si ca sa scape de starea de panica actioneaza invers. huh? si totusi, avand in vedere ca e greu de tinut in frau, de educat, de convins sa taca naibii din gura cand vrei sa dormi, avand in vedere ca nu intelege once and for all sa nu se joace cu focul si ca ciocolata nu este un lucru dezirabil, psihicul (meu) pare one big baby.
alrighty then, I´d better go and make friends with the kidz, for the sake of my inner harmony
.
March 17, 2007 - 8:14 am
Am visat. Eram pe-o cladire foarte inalta, cu R, era soare, si vorbeam de viitor. Era soare si panorama de vis. Eu stateam pe un pat, si el pe-o margine. Si desi era asa de frumos eram intr-un echilibru riscant. Orice miscare gresita si-as fi cazut.
De data asta am visat o blonda, de parca as stii acum arata. Ce chestie… M-am saturat sa le visez, nu mai vreau sa le vad. Auziti? Go away! Si totusi nu era cine stie ce frumoasa, asa sunt toate.
Mi-a stricat o conversatie aseara, si brusc m-a enervat si-as fi vrut sa plece. M-a impodobit cu trifoi, si apoi am avut un vis lung. Si in vis cautam ceva metalic. Era si un premiu in joc, ceva serios, oricum. Un vis lung si complicat. Am pierdut, din cate imi amintesc. « Zece intamplari ciudate si-o minune ».
Spre deosebire de ieri dimineata cand m-am trezit cu soarele pe buze, azi m-am trezit cu chef de somn.
March 13, 2007 - 1:25 pm
etajul 8, in cladirea noua, cu vedere spre rau si turnul catedralei, ora 21.07, si poate intr-o jumate de ora plec. m-am pierdut azi printre culoare, e un adevarat labirint pe care unii se pare ca il stapanesc. mi-au fugit ochii dupa ecusoane cu rezonante romanesti, si tot ce am adunat au fost cuvintele: “nu pot sa vb decat 5 minutele, sunt cu o ziarista”, spuse la un mobil de o don´soara, sau poate doamna, in fusta de blugi. in tinuta mea ceva mai formala, dar in care ma simt bine, am mancat un sandwitch pe acoperis. mi-a placut de un accent puternic englezesc spus de o cravata verde – fara nici o legatura cu afinitatile lui politice, cica. comitii, comitete, grupuri, intergrupuri, sali mai mult goale in favoarea cafenelelor si-a parcului cu berze si lebede, la 5 minute de aici. trebuie doar sa treci pe langa cladirea aia alba si ajungi la standul cu inghetata. buuuuna. nu tu vreun magazinas cu apa minerala si portocale, nu tu vreun ziar de citit la soare. numai cladiri cu steaguri sute mii, biciclete si people jogging.
acum e liniste, mai ales ca am lasat receptorul de la telefon si firul catre bucuresti sa se raceasca.
turcescu asta e cam suparat pe macovei…