Lost

Si eu ce sa fac? Daca frunzele-s galbene, daca tu esti trist si daca eram ocupata la 7? Tu ce faci daca-mi vezi nodul din gat, daca vezi ca ma stramb la ananasul rece si ma rastesc la radet? Ce sa fac daca nu te stiu, daca vin acasa in graba si cumpar zuzu pe drum? Si poate esarfa lasa urme, si biscuitii s-au varsat si melodia e trista.

‘Ce pot eu sa fac?’ este o intrebare neconstructiva. Mai bine iau una bucata picior si dau cu drag si ciuda in vreo 3 frunze ratacite, ametite si ele de schimbarile repetate de temperatura. La teatru ma duc altadata… Vraja zapezii e aproape si e Whiskey in the Jar si colturile gurii sfideaza gravitatia.

Aaaa, si te vad printre 1 million faces.

Tu ce (mai) faci?

Lifegenie

Life in mono ? Am un buchet de flori albe intr-o vaza pe podea, le-am facut o poza, mi se pareau frumoase. I-am facut o poza si unei cladiri, si cineva mi-a facut si mie o poza. Sau poate mai multe. Si-am ramas acolo cu eternul meu zambet. Intr-o zi m-am uitat la o poza de-a mea si mi-am schimbat imaginea din ea. Intr-o primavara m-am uitat la blocul din fata mea, am lasat niste fum sa-mi intre in plamani si-am schimbat un unghi.

Fa-mi o poza acum sa-mi amintesc tot, adica dezordinea, apa care clocoteste in ibric, si cam atat ca nu-mi plac enumerarile. Ce-as schimba la poza asta ? As incepe prin a-mi aduce ceaiul (verde, cu lapte, bun) langa mine. Sa nu-l compar cu cel de aseara, oricum am schimbat laptele si cine mai tine minte gustul exact ? De altfel, nici nu m-am gandit atunci ce gust are. Si… mi-as schimba geanta aia mare neagra (unii au numit-o sugestiv saculet) cu ceva mai mic. E prea grea, prea plina, ma cam doare. Umarul. Ma intreb, oare fara zambet sunt fotogenica?

Asa ca pun aparatul in sertar. Mai iau o gura de ceai. U’re ready B ? Let’s go get them.

you got the love…

… I need to see me through

Could’ve

And so it is, just like you said it would be…

Mai stii cand ma plimbai pe bicicleta si ce copilaresc suna asta pentru voi. Mai stii cand te-am visat si nu stiam de ce? Mai stii cand te uitam? Ca doar n-am ce uita. Esti doar un chip frumos atunci cand am nevoie de unul, doar o conversatie printre mori de vant, o minge portocalie, o umbra cand ascult o melodie si o gluma cand ma doare mana si ploua. Ce zice lumea? Despre tine si ea ca e pacat. Eu zic ca vorbesc pentru ca nu pot astepta pana o sa am motive sa zic, pentru ca-mi construiesc povestea de care am nevoie, mi-e dor de ce putea sa fie si ma intristez ca nu ai nimic de uitat. Dar cel mai mult si mai mult, vreau un cal alb. Lasa, ne mai vedem noi… most of the time.