Povestea incepe intr-o zi de iarna. Fata iese de la metrou, se fereste de doi maidanezi, verifica ora pe mobil si o ia la fuga spre autobuz. Nu vede nimic in jur, singura grija e graba de-a ajunge undeva. In vajul pe care il lasa in urma e un baiat. Nu e suficient de inalt, asa ca nu i-a atras atentia.…
Cand exact in istoria noastra de mii de ani ne-am deprins cu arta inghesuielii? De ce nu face rabdarea parte din virtutiile cu care sunt inzestrati romanii? De ce trebuie sa ne calcam in picioare cu fiecare ocazie pe care o gasim, de la urcatul in autobuz, pana la intratul in biserica?
Ma gandeam acum ca poate o fi din cauza comunismului, a lipsurilor din magazine si a nevoii invatate de a pune mana pe ce apuci, cat mai repede.…