Din mosi stramosi copiii au spus cel putin odata asta: mi-a facut mama ordine in camera si acum nu mai gasesc nimic. de ce nu intelege ca eu ma descurc in dezordinea mea?
In universul meu sunt multe drumuri, poteci de fapt. Vad doar la cativa metri in fata, dar asta nu e ceva de speriat. Uneori pot sa iau avionul si sa merg repede repede inainte si sa arunc o privire la cativa kilometri.…
De fiecare data cand imi adun fortele si reusesc dupa multe incurajari sa o iau dintr-un capat al casei pana-n celalalt si sa fac curat, imi propun sa pastrez ordinea. Sa spal farfuria dupa ce mananc, sa-mi pun hainele in dulap si nu pe scaun, etc. Si reusesc sa fac asta cateva zile. Apoi, out of nowhere, apare haosul. Nu stiu cand, cum si de ce, dar ma trezesc ca jumate din dulap e prin casa si nu mai am nicio farfurie de pe care sa infulec ceva.…
Curatenia e unul din lucrurile pe care TREBUIE sa le facem. Daca suntem in bani, bineinteles, poate sa o faca si altcineva in locul nostru. Dar ea trebuie facuta. Asa ne-a invatat bunica, mama, societatea. Ne plac strazile ordonate si curate din Occident si ne intrebam: pe cand si la noi? Putem trai zile, saptamani in dezordine, dar in cap ne tot suna: trebuie sa fac curat.…