
Cred ca ati vazut toti pana acum, partial sau integral, episodul Top Gear filmat in Romania. Daca nu, il gasiti pe tot aici, merita vazut. Umorul cu care britanicii se plimba in masinile lor smechere prin Romania e delicios. Am ras binisor de cel putin zece ori. Dincolo de asta, exista cateva pasaje in episod care nu pot, ca roman, sa nu-ti gadile putul gandirii.
“This is what brings to mind when we think about Romania. Not that we do very often. We imagine it’s full of oxen and people throwing stones at gipsies.”
Aham. Bun inceput. 🙂 Cand ati vazut ultima data romanii aruncand cu pietre dupa tigani? Metaforic vorbind, vedem, bineinteles, in fiecare zi. Deci nimic gresit pana acum. Ne place ca suntem perceputi drept xenofobi? Dupa reactia publicului la remarca Madonnei din concert vizavi de discriminare, as zice ca nu nu-i place nimanui. Numai ca problema e putin complexa. Nu ne place ca suntem numiti xenofobi pentru ca noi suntem CONVINSI ca avem motive sa fim asa si “ei”, strainii, habar n-au despre ce vorbesc.
Let’s carry on then.
“So you’d imagine that turning up in cars like this might look like showing off. We did too. Coming here in a car that costs 168.000 pounds is a bit like turning up in Sudan in a suit made entirely out of food.”
Auch. Deci suntem niste sarantoci carora le vor curge balele dupa niste decapotabile luxoase si stralucitoare. Evident, pentru efect, comparatia e exagerata pentru ca, 10 secunde mai tarziu, vedem in Mamaia, intr-o parcare, masini care mai de care mai bengoase. Numai ca, vedeti voi, am citit eu odata undeva, si pe cuvant ca v-as da citat daca mi-as aminti unde, ca o caracteristica a tarilor subdezvoltate este opulenta. Luxul in contrast cu saracia. Nevoia de telefoane ultimul racnet, dar fara un cent pe cartela si cu sistemul “iti dau bip, n-am minute” bine dezvoltat. Masini foarte tari parcate in curtile satelor cu case darapanate, a caror populatie tanara s-a mutat aproape cu totul in Italia, unde trudeste pe santiere si freaca la podele.
Si dau din nou play la Top Gear si aflu ca se spune ca Transfagarasanul e “the best road in the world”. Eu nu stiam, si sunt de aici, din Romania. Voi stiati? Ce tare! De ce nu se urla asta la targurile de turim? Bine ca se spune la BBC, s-ar putea sa ne scoatem de vreo 5-6 turisti pe treaba asta.
S-au plimbat si prin Bucuresti. Au ajuns la Casa Poporului unde li s-a permis sa se dea cu masinile prin subsoluri. “This, we feel, is not something that would be allowed in Britain”. Putina analiza pe text. Fraza, dragi copii, ne releva caracterul pupincurist al romanului. Suntem atat de impresionati cand niste straini ne dau importanta incat le dam voie sa faca ce vor ei, unde vor ei, si spunem saru’mana. Putina demnitate, dragi concetateni, nu ne-ar strica la nivel de natiune absolut deloc.
Gata cu critica si comentariile acide. Hai, inca una, pls, e prea buna, despre drumuri: “And soon we reached the mountains, where the road surface became as pimply as a teenager’s face”. Brilliant!
Am fost si eu Erasmus odata. Si incercand sa socializez, m-am inscris intr-o asociatie de studenti. Si ne-au luat spaniolii, bastinasii, pe noi studentii straini si ne-au spus ca organizatia lor ne ofera sprijin in orice tara am fi. “Adica, daca mergeti in Romania, vom avea grija ca atunci cand coborati din avion sa nu fiti jefuiti sau batuti”. Eram doua romance in sala, ne-am uitat socate una la alta. Aratam si ne purtam la fel de civilizat ca ceilalti. Am supravietuit vietii “periculoase” din Romania si ne alaturasem, cu speranta, unei experiente europene. Spaniola mea de pe vremea aia nu mi-a permis sa intervin, si engleza spaniolii n-ar fi inteles-o. Dar jignirea a ramas, chit ca m-am integrat si mi-am facut prieteni spanioli care imi spuneau: “Mai stiu o romanca. Bianca, imi face curat in casa. E foarte de treaba”.
Copiii strazii “te inconjoara si pot fi foarte agresivi, te dau jos din picioare, iti rup hainele”, “purtati in geanta biscuiti pentru cainii vagabonzi”, “criminalitatea si coruptia sunt probleme la ordinea zilei”, “in Romania sunteti tinte in miscare: daca nu sunteti atenti, veti fi victimele furturilor de buzunare, schimburilor valutare ilegale”, “sa conduci masina in Romania e extrem de periculos, pentru ca aici e o cultura a sofatului foarte agresiva”, “fiecare drum din Romania e un drum de tara, de 15 ani nu s-au bagat bani in infrastructura”, “faceti vaccinul antigripal ca sa nu fiti voi veriga care lipseste intre gripa umana si gripa aviara”, “apa de la robinet nu e buna”, ‘Nu va fie frica sa loviti copiii strazii!’, sunt cateva dintre avertismentele date de oficialii Ambasadei SUA concetatenilor lor.
Na, acuma, e trista situatia? E comica? Ne doare-n pix si ne vedem de treaba? A cui e vina? A celor care s-au ocupat de imaginea Romaniei. They suck! Sa restrangem aria lor la Ministerul Turismului. You suck!
Finalul episodului Top Gear ne da o lectie pe care tot nu vrem s-o invatam. Nu stim sa ne promovam. Ei stiu sa gaseasca ceva frumos in Romania si se minuneaza ca in fata Turnului Eiffel.
Cum imi afecteaza mie viata toate astea? Pai poate mi-ar placea sa nu ma mai simt jignita cand calatoresc pe-afara. Poate mi-ar placea ca deficitul bugetar sa fie mai mic ajutat de veniturile din turism si sa luam imprumuturi mai mici de la FMI. Poate mi-ar placea sa nu ma traga Madonna de ureche la concert si sa preia lumea intreaga vestea. Si cu siguranta mi-ar placea sa simt ca, in ciuda situatiei actuale, lucrurile se misca. Sa vad ca se construiesc autostrazi, ca se dau drumurile cu Elmiplant impotriva cosurilor, ca vad tot mai putini caini pe strazi, sa simt cum se aeriseste treptat traficul, sa nu ma mai cert cu vecinii pe locurile de parcare, sa vad ca vine cineva si-l ia pe copilul aurolac al strazii si-l duce intr-un centru de ingrijire.
De fapt, problema nu e ca suntem perceputi acum fix la fel ca acum 20 de ani, sau poate mai rau. Frustrarea vine, cred, din sentimentul ca lucrul asta n-o sa se schimbe niciodata. Sau daca o sa se schimbe, o sa fie din inertie, o sa ne traga restul lumii dupa ea.
Pfff, ce concluzie pesimista am reusit sa trag. Dincolo de toate, ni s-a facut o reclama foarte buna pe BBC, intr-o emisiune de top. Si duminica ma duc sa votez.
Dar imi pun o intrebare si v-o pun si voua si cred ca asta conteaza de fapt. E Romania cu adevarat asa cum o vad strainii?
Sabina is a B2B strategist and writer with 15+ years of experience spanning startups to corporations. She helps teams build clear, sustainable writing systems that drive consistent growth. Through educational resources and workshops, she supports professionals who want to improve writing and build a strong online presence.
Leave a Reply