Ascult 1000 faces, in camera mea lipsita de treburi gen tv sau net. Mi-am zis ca e mai bine, si asa am petrecut mult prea mult timp pe net in ultimele luni. Probabil in 2 zile voi suna la tipii de la cablu’ sa le zic sa vina repejor sa ma conecteze la www, dar pentru moment traiesc in lumea mea plina de salata si somon si castraveti. Am facut azi un test de personalitate bazat pe imagini si la sfarsit am descoperit ca in cateva dintre cazuri am facut algerile cel mai putin populare, si numai intr-un caz cea mai populara alegere. Cica sunt wild cat… ha ha, buna asta. Don’t like cats, never did, aaaa, that explains it! Si acum ma enervez pentru ca sunt obisnuita cu tastatura slovaca, la net cafeul de peste drum e tastatura franceza, si a mea e romana. Deci, gobalizare, sau cosmopolitanism.
Brussels… work, after work there’s drinks, after drinks there’s tv, after tv there’s sleep. De fapt, e pretty exciting and fun (un fel de Erasmus experience in care tre’ sa porti sacou si cravata), dar pentru cat timp? Probabil de aia se si schimba oamenii pe aici destul de des. Few stay.
Dimineata e cea mai filosofically charged time of day… Primele 5 minute to be exact: cine sunt eu, de ce sunt aici, de ce fac asta, cate zile mai sunt pana la weekend? Al doilea set de intrebari existentiale (actually, nu e un set, e doar una) vine la o ora dupa pranz: de ce nu sunt in pat dormind? 😀 Eh, I’ll just stick to the plan and refuse to have an adult program for the rest of my life. Adica na, asta peste vreo 3 luni, time in which I’ll be stuck with waking up at 7 juma.

…

Later, adica dupa ce am dormit, mancat, stat degeaba, luat pastila de cap, dus, ceai, intrebat de ce ma doare capul, uitat desene animate, mai tarziu:
Am deschis un document intitulat „cap1.” (n.red. I capitol din licenta :D) Cum, numai 3 pagini? Eu tineam minte ca sunt 5. Acum, cum poti sa te culci cu ceasurile aratand aceeasi ora, si sa te trezesti cu ele aratand ore diferite? Evident ca poti, ca mi s-a intamplat mie azi, dintr-un motiv pe care inca nu l-am descoperit.
Mmmm, bun ceai. Si totusi nu scriu in documentul in care trebuie. Ar trebui sa vorbesc despre altceva, despre UE, despre politici, si eu insist sa povestesc banalitati dintr-o zi de sambata care trebuia sa arate cu totul altfel, si o seara in care trebuia sa fiu la petrecerea aia.
Viata este de o frumusete extraordinara. Acuma, cine vede ironie in fraza asta sa-si puna ochelari.

today. mi-e dor de mailurile de 17.30: anyone up for a beer? 😀 merge totusi si o cafea. aloooou?