Life in mono ? Am un buchet de flori albe intr-o vaza pe podea, le-am facut o poza, mi se pareau frumoase. I-am facut o poza si unei cladiri, si cineva mi-a facut si mie o poza. Sau poate mai multe. Si-am ramas acolo cu eternul meu zambet. Intr-o zi m-am uitat la o poza de-a mea si mi-am schimbat imaginea din ea. Intr-o primavara m-am uitat la blocul din fata mea, am lasat niste fum sa-mi intre in plamani si-am schimbat un unghi.
Fa-mi o poza acum sa-mi amintesc tot, adica dezordinea, apa care clocoteste in ibric, si cam atat ca nu-mi plac enumerarile. Ce-as schimba la poza asta ? As incepe prin a-mi aduce ceaiul (verde, cu lapte, bun) langa mine. Sa nu-l compar cu cel de aseara, oricum am schimbat laptele si cine mai tine minte gustul exact ? De altfel, nici nu m-am gandit atunci ce gust are. Si… mi-as schimba geanta aia mare neagra (unii au numit-o sugestiv saculet) cu ceva mai mic. E prea grea, prea plina, ma cam doare. Umarul. Ma intreb, oare fara zambet sunt fotogenica?
Asa ca pun aparatul in sertar. Mai iau o gura de ceai. U’re ready B ? Let’s go get them.
Si ia zi, ceaiu’ chiar e bun cu lapte??:P In alta ordine de idei cand ne adunam sa facem niste poze? ca simt nevoia … si nu vorbesc de un photoshoot:P (nice blogs by the way)
depinde daca vrem poze cu frunze ruginii sau cu nameti uriasi. dupa cum evolueaza vremea amandoua scenariile sunt posibile. am inghetat! ca tot veni vb, hai la un ceai cald (merge cu lapte, incearca, dar sa fie verde sau negru; nuantele de roz-rosu nu prea combina bine). pup si mersi de comment 🙂