La tv a aparut o tanti care vorbeste in Andreea Marin style si crede ca-mi poate ghici viitorul in stele. Eu am chef sa scriu fro’ doo randuri despre colegii mei de liceu. Poate ar trebui sa scriem cu totii un roman, cate un capitol fiecare. Just a thought… Si numele ar putea sa fie CC, or smth. Ok, gata cu ideile stupide. Asadar, fostii mei colegi de liceu sunt oameni mari, dom’le! In aceasta seara mare care a trecut de fro’ cateva ore, cativa ne-am intalnit, nu spui tzine, si-am stat la cateva pahare de vorba. Ce-mi place mie e nu numai ca ne putem intalni oricand, intr-un numar decent si uneori mare, fara prea multe insistente, ci ca de fiecare data am senzatia ca nu am stat despartiti mai mult de cateva zile. Ne contrazicem pe toate temele posibile, ii barfim pe cei care nu au venit (asta este, sic!), si parca nu ne vine sa mergem acasa. Si cand zicem chestiile alea care se zic din politete cum ca ne mai intalnim, te sun, etc, vorbim serios. Am zis bine? Poate nu, dar asta a fost impresia mea in seara asta. Care asta? Nu e foarte clar. Fratilor, mie-mi sunteti dragi ca nici unii altii si sa ne mai intalnim la beri si-o prajitura pana la adanci batraneti. Am zis!