mi-am tranformat fluturii in plictiseala, tocurile in lipsa de muzica, serile in asteptarea serilor de weekend. sunt satula de pagina asta si totusi scriu de dragul diversitatii, de dragul pozelor din b52 si de dragul gustului toamnei pe care l-am simtit in seara asta pe buze, in frunzele de pe trotuar, si in ultima urma de caldura din aer de anul asta. zacusca de peste revine, ca in fiecare toamna, si mi-e dor de bunica. imi amintesc ca dimineata asta mi s-a parut prietenoasa, printre doua faruri si ceata apasatoare, maine ma voi plictisi abia la ora 13. baby steps.