de dimineata vreau sa pun mana pe document si tastatura, dar n-am apucat, m-am trezit, timpul a trecut repede, am alergat la munca si frigul mi-a smuls vreo trei lacrimi. nu vroiam sa scriu nimic anume dar nu-mi gaseam locul prin casa, nici prin casa altora. se apropie val’s day. sa-mi pun my „heart shaped glasses” sau sa ma prefac ca nu exista sau sa o urasc pentru ca a fost nesimtita cu mine? whatever. luna e semiluna. „frumoasa e si luna, frumoasa e si fata, pe care o iubesc”, era un joc, nu mai stiu care era scopul lui. oare cum ma astampara pe mine chestiile astea fara cap si coada? trei pesti inoata pe vaza. stau in fotoliu, caci e mai bine in fotoliu „decat cu tine”. nu mi-au aparut episoade noi la seriale si pun pariu ca la tv nu-i nimic. oricum nu vad pana la el, e mic si meschin. e o seara de februarie, e destul de frig si liniste. doar masinile. sunt o fricoasa. asta este, „fata de la oras”. deci data viitoare cand vreti sa ma luati pe campul negru in plina bezna spre un tren, sau cand ma puneti sa urc dealuri cu ursi sa-mi aratati poze inainte. multumesc.

e mai bine acum? nu prea. dar macar mi-e mai somn. ma duc sa visez, pentru ca eu visez, la blocuri inalte, la betoane fara sfarsit, la apusuri dupa nori de smog, la alei de parc cu frunze colorate, la lumini multe, la soare si apa. la nori mov si priviri calde intr-o zi de duminica, la amiaza. shalala-la-la.