Când rufele se rostogolesc în mașina de spălat, în căști bubuie Șuie #perepeat și ai gânduri de șampanie, știi că e ultima zi din 2018. La 34 de ani e la fel ca la 24, doar că diferit. Tot habar n-ai ce-i cu tine, dar faci presupuneri mai informate. Îți faci iluzii mai puține și planuri mai mari pe mai mulți bani. Nu ieși în club de rev (eu) și te dor toate după o alergare. Ești anxios pentru că ai mai puțin timp să greșești și pentru că te iei prea în serios. Ai trecut printr-o criză economică și câteva de ficat (nu eu) și știi că ‘mergem mai departe’.

Anul ăsta am supraviețuit unor haite de câini, unor pizze uriașe și unor texte nescrise. Iau cu mine o privire, munți sub unghii și case noi.

La 44 e la fel ca la 34, doar că nu știu încă. Oamenii născuți în anul 2000 au ajuns la majorat și asta spune tot. Baftă la bac și admitere!

La dreapta am un mic panou pe care-mi lipesc prostii. O vedere din Central Park, una cu o plajă din Islanda și alta cu podul Galata din Istanbul. Și câteva citate, printre care unul din Mad Men, numai bun pentru 2019: „Do the work, Don.”

To another year in the maze! 🥂