Eram la Madrid. Un italian tocmai se despartise de prietena cu care fusese vreo 5 ani si privea trist in gol. A inceput piesa asta si mi-a spus ca-i place. Si mie. Intr-o spanglish am vorbit despre relatii. Am baut o cafea tare desi era seara. O seara de mai, parca. Un italian si-o romanca omorandu-si timpul (sau singuratatea?) pe ritmuri de Sinatra. Bono era invitatul de onoare, la o masa cu lumanari, mancare buna, muzica frumoasa si nimic romantic in aer. Doar empatie, intr-un oras strain.

Bono & Frank Sinatra- ”I’ve got you under my skin”