Gata, pauza de la electorale. E soare afara, desi miroase a iarna. Nu pot sa ma duc in parc, dar imi pun o melodie frumoasa si incerc sa ma relaxez. As avea chef sa-mi scot cartea din geanta sa citesc. Mai am numai vreo 20 de pagini si vreau sa stiu ce mai fac eroinele lui Balzac, una prinsa intr-o iubire „infinita”, zice ea, iar cealalta in rolul de mama si sotie devotata si linistita. Iubitul primeia tocmai a plecat la Paris si a lasat-o nelinistita. Si am ajuns in Piata Victoriei. A trebuit sa las povestea pe mai tarziu luand-o la fuga pe scarile rulante, caci, nu-i asa, deja eram in intarziere.

Vocea Carlei Bruni e numai buna. E calma, calda si putin ragusita. Mi-e somn, mi-e lene, dar sunt in cusca datoriei asa ca va las pe voi cei cu sambata la dispozitie sa v-o petreceti dupa pofta inimii. Daca indraziniti sa v-o irositi in plictiseala, ma supar!