Mi-au placut Two Lovers si Dancer in the Dark. Primul e un film nesiropos despre iubire (more or less), compromisuri (more) si relatii de genul x iubeste pe y care iubeste pe z a carui nevasta nu se stie cum arata. Are o cantitate de tristete acceptabila cat sa nu fie prea deprimant, iar multi cred ca se pot regasi in personajele din film, macar pe alocuri. I think.
Dancer in the Dark e un altfel de musical, cu Bjork in rol principal => ciudat. Mi-a placut pentru ca muzica e in tot, pentru ca viata e nedreapta (utterly so), dar e frumos sa visezi nevertheless. Nici nu stiu ce se poate spune despre filmul asta, ma tem sa-l descriu in vreun fel sa nu-l nedreptatesc.
Urmeaza la vizionat Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb. Am vazut ca e filmul preferat „for like forever” al Lucianei, iar asa ceva poate fi ratat! 🙂
radiohead/ bjork – i've seen it all (dancer in the dark)
Sper să-ţi placă, dacă nu o să mă simt vinovată 😛
M-aş bucura să fie genul tău.
Mi-a placut! 😀 Preferatele mele sunt dialogurile dintre pres. SUA si Dmitri. Geniale. Trist e ca suntem, cred, suficient de idioti sa ne aruncam planeta in aer intr-o zi. Oh, well… spoiler alert spoiler alert!
Von Trier face un film absolut senzational. Bjork joaca un rol destul de dostoievskian, predestinat unui destin foarte trist si nedrept. Breaking the waves e iarasi un film senzational de-al lui, unde toata actiunea se invarte in jurul unei schizofrenice. Schizofrenica iubeste cu ardoare, pretinde sa-i fie oferit tot ce e normal unui om. Traieste cu ardoare si in acelasi timp e demna de mila in ochii celorlalti. Merita vazut:)
@ Simona Ok, s-a notat Breaking the waves :).