Ce e cu ceata asta? Ceata pe care o stiam eu aparea in zori si se ridica pana la pranz. De cateva zile Bucurestiul e inecat intr-un un smog dens, care, ciudat, a inceput sa-mi placa. Poate am nevoie de o schimbare de atmosfera mai mult decat cred. Sau poate, sigur, am nevoie de mai mult somn. Si in timp ce mergeam ca un zombi pe strada, intrebandu-ma daca masinile care vin din amandoua sensurile ma vad, daca o sa alunec pe asfaltul semi-inghetat, ma gandeam ca suntem o generatie a extremelor. Avem nevoie de energizante si de calmante, in acelasi timp. Alergam non stop dupa clipe de liniste, pe care le irosim intr-o lene maiestuoasa. Ne indopam de la Mc-uri si dup-aia ne cumparam pungi de vitamine. Credem ca iubim la nebunie azi si maine n-ar putea sa ne doara mai tare in cot. Nu stiu de ce extrapolez la o generatie intreaga. Nu va cunosc, nu ma cunosc prea bine nici pe mine, dupa cum descopar uneori. Cred ca sunt doar prea obosita. Asta trebuie sa fie.
Si o piesa stiuta, trecuta, dar care mi-a mers azi la suflet.
Snow Patrol – Chasing Cars
Leave a Reply