Somnul este o chestie extraordinara si nu iti dai seama de asta decat atunci cand esti privat de el. Cum, in general, am impresia ca nu am timp sa fac tot ce as vrea sa fac in cele cateva ore ale zilei, fur din noapte. Si fur cate putin, cate putin, pana intr-o zi ma duc cu cearcane la farmacie, cer vitamine, si dup-aia ma prabusesc intr-un somn de 20 de ore. Nu e sanatos? Nu stiu. Eu zic ca e sanatos ceea ce te face sa te simti bine (drugs not included, kids 🙂 ). Si eu ma simt bine cand in cele 24 de ore am timp si de munca, si de prieteni, si de muzica, si de o carte, un film, etc. Revenind la ce vroiam sa zic de fapt, in vacanta somnul devine una dintre distractiile principale. Dorm dupa pofta inimii, recuperez, ceasul nu suna amenintator la nicio ora si cand am dormit indeajuns, mai dorm putin sa fac rezerve.

Ai mei se uita mult la televizor. Adica e deschis non stop prin camere, prin bucatarie. Nu ma pot feri. Si cam tot ce emana el imi aminteste de ce in fiecare luna ma gandesc sa merg sa-mi anulez abonamentul la cablu. Teleshopping, concursuri idioate (o fata tipa ca din gura de sarpe sa sunam acuuuuuuuuum), emisiuni in reluare, seriale proaste in reluare si filme care sunt date in perioada sarbatorilor in fiecare an, de 20 de ani. Pe HBO, in ultimul timp, nu prea gasesc nimic interesant. Si de putinele dati cand deschid tvul, pe HBO sunt aceleasi filme. O fi o coincidenta sau postul nu mai e ce-a fost (si-l prinzi si fara abonament special, mai nou).

Mancarea mamii ramane cea mai buna orice ar fi. Numai mancarea pe care o facea bunica poate concura. Somnul si hranitul, lucrurile pe care le fac complet anapoda pe cont propriu, isi reintra in drepturi dupa un drum semi-plictisitor de 7 ore. Si cum mama ma prinde pe-acasa din ce in ce mai rar, in cele cateva zile imi face toate felurile de mancare care-i trec prin cap. Nici nu termin bine de mancat de dimineata, ca deja ma intreaba ce vreau sa mananc la pranz si daca n-am nicio idee (cum se intampla de obicei cand merg sa cumpar mancare la supermarket) are ea o lista de posibile bunatati. I’m lovin’ it!

Sunt in vacanta. Nu pot sa-i zic concediu. Concediu e o perioada scurta, insuficienta, de care ai parte doar de 2-3 ori pe an. Concediu e un cuvant meschin, de oameni mari. Si eu sunt adult, dar nu om mare! 😀 Deci ma duc in bucatarie la mama sa beau lapte cu cacao.