Permiteti-mi sa iau o pauza de la gandirea pozitiva pe care o am in general. Eu de fapt stiu in sinea mea ca viata e one big fat prank (made up by a series of smaller thinner ones), dar am hotarat sa traiesc in negare pentru ca optimismul face bine la ten. Da, da! Adica te incrunti mai putin si faci riduri mai greu. Superficiala to the bone, stiu.

Intr-o zi, acum cativa ani, ma simteam ca dracu. Si nu era prima zi cand ma intrebam de ce continui sa ma misc pe strada, sa mananc, sa fac tot felul de chestii sociale, cand de fapt traiam doar pentru ca asa mi se spusese ca fac oamenii. Cred ca am scris un mail pe tema asta, poate-mi da un forward destinatarul sa vad ce era mai exact in capul meu. Si pentru ca mi-am dat seama ca asa nu avea chiar nici un rost sa mai fac un pas cu sentimentul ala de «shit stuck in my stomach», m-am asezat pe-o banca, mi-am aprins o tigara, si m-am uitat. La ce era prin jur. Am uitat ca ma pornisem undeva, eu aveam chef sa ma uit. Si cum sa ma arunc de la etajul 17, unde stateam, mi-ar fi fost frica (desi ar fi fost deosebit de eficient, sau tocmai de aia), m-am gandit ca poate n-ar strica sa am o atitudine pozitiva, ca oricum mi-ar fi mai bine (and to wear more pink, of course!).

Asta seamana cu decizia pe care am luat-o prin clasa a 5-a: D-zeu exista si daca vreau sa cred asta n-o sa-mi pun la indoiala vreodata afirmatia. A functionat un timp, mi-a trecut in cativa ani. Acum invidiez oamenii credinciosi, mi se pare atat de bine sa ai, no matter what, de ce sa te agati, sa-ti stii scopul in viata si sa adopti un comportament cu convingerea ca-ti va aduce anumite recompense. Sa nu mai zic de rugaciune, works wonders!

Azi nu e totusi ziua in care imi voi schimba decizia cu optimismul (nu stiu de ce la mine trebuie sa aiba loc schimbari, de astea, bazate pe decizii). Nu am de ce sa fac asta, plus ca daca mai imi schimb mult hotararile n-o sa mai aiba nici o valoare. Atunci beleaua cat casa! S-a intamplat totusi ceva care mi-a amintit ca scumpul meu scepticism exista din motive bine intemeiate. Si azi, doar azi, voi desena pe peretele alb un fund mare numit « viata » si-i voi da picioare pana va face un pas inainte. Sau pana ii va disparea celulita.

Nancy Wilson – Elevator Beat