Ca de obicei. Nevoia sa scriu ma face sa deschid un document dar foaia goala ma sperie. Incep sa scriu ceva, doar pentru mine, dar parca suna ridicol, copilaresc, patetic. Sterg cele cateva randuri. Ma mai invart prin casa, mai pun o piesa, ma duc la fereastra si ma cocot pe fotoliu. Stau acolo pana se termina piesa. I-as da repeat, dar parca m-am plictisit. Mint, ii voi da repeat obsesiv vreo ora, ca de obicei. Incerc din nou sa scriu ceva, dar nu stiu despre ce. Incep randomly cu ceva. Ma uit in jur. Legitimatia de student, beculetele de la combina, o sticla goala de suc. Ce sa fac cu ele? Si pe masura ce randurile cresc in numar, tendinta de « backspace » e din ce in ce mai puternica. Nu am folosit o foaie goala, ci pagini pline de alte randuri care au supravietuit doar pentru ca sunt ascunse. Asa parca mai merge. O sa rad eu singura de mine la un moment dat, sau poate cu cineva la mine in mansarda, in miros de lemn si cu gust de ciocolata. Si poate si ea o sa-mi citeasca alte scrisori, taman, si ce-o sa ne mai distram. Si la ce poze o sa ne mai uitam? Si-o sa zicem ca noi nu vrem sa crestem, ca nu vrem sa mergem la munca in fiecare zi asa cum fac toti adultii plictisitori din jurul nostru. Si blocurile in care se aprind tot mai multe lumini, si biscuitii mancati pe ascuns. Ce mi-a venit oare? Stiu ce mi-a venit, de fapt, stii si tu. Te astept la mine, sa vorbim. Ca de obicei.
« Que hora son? » Mi-am mai facut o cafea si gustul de dimineata persista. Ma duc sa aprind lumanarea verde. Dupa doua rateuri voi pluti in miros de mar. S-a dus cheful, dar invitatia ramane.
« No todo lo que es oro brilla. […]Obladi, oblada. »
Sabina is a B2B strategist and writer with 15+ years of experience spanning startups to corporations. She helps teams build clear, sustainable writing systems that drive consistent growth. Through educational resources and workshops, she supports professionals who want to improve writing and build a strong online presence.
Leave a Reply