…“No quedan dias de verano, el viento se los llevo…” Sunt putin trista, irascibila cum ar spune un tip care nu-mi da pace pe mess. Auzi, cica stie el ca eu i-am dat nr meu de telefon. Ete na, judecata intre mine si el, eu judecatorul. Hmmm, hotarasc ca eu am dreptate.

“Esa mirada tuya.” Care dintre ele? Scriu incercand sa uit ca scriu si totusi nu pot. E ca faza cu elefantul. Nu te gandi la un elefant roz. La ce te gandesti? Bien, cherie amour donde estas corazon atunci cand vantul bate nasul ingheata si in parlament se citeaza din Caragiale? Ma uit la o bluza in dungi si mi-e dor de mare. Deja.

“Para borrar del pasado el dano que te hize yo.” No comment.

“…Y sin palabras bonitas…” Eres uno de mis mejores recuerdos. Palabras bonitas cand nu te-astepti si ma ridic si dansez si-mi dau seama ca oglinda nu poate fi fixata pe usa de la dulap pentru ca dulapul nu e in camera mai exact in dreptul biroului unde e combina si unde imi sparg urechile. Si nu va fi. Once again the judge rules in my favor. Sunt smechera.

“Porque te miro a los ojos y no me sale la voz.”

“Un cielo de nubes negras cubriendo el ultimo adios.” Platitudine: orice final e un inceput. Dar daca te hotarasti sa nu demarci (cuvant poate inexistent sau gresit utilizat, nu-mi pasa – dar trebuia s-o spun prietenii stiu de ce, mi-ar fi luat mai putin timp sa ma uit in dex) . sau era ‘?’

Esa mirada tuya , no quedan dias de verano, sin besos de despedida, no quedan dias de verano, no quedan dias de verano. Oare merge si: orice inceput e un final? Hi hi.

PS Pt ca blogurile sunt mai en vogue decat jurnalele. Sic!