Mi-au placut Two Lovers si Dancer in the Dark. Primul e un film nesiropos despre iubire (more or less), compromisuri (more) si relatii de genul x iubeste pe y care iubeste pe z a carui nevasta nu se stie cum arata. Are o cantitate de tristete acceptabila cat sa nu fie prea deprimant, iar multi cred ca se pot regasi in personajele din film, macar pe alocuri. I think.
Dancer in the Dark e un altfel de musical, cu Bjork in rol principal => ciudat. Mi-a placut pentru ca muzica e in tot, pentru ca viata e nedreapta (utterly so), dar e frumos sa visezi nevertheless. Nici nu stiu ce se poate spune despre filmul asta, ma tem sa-l descriu in vreun fel sa nu-l nedreptatesc.
Bate vantul printre vizitatori, si pe buna dreptate, scriu asa de rar. A revenit vara zilele astea, nu ca ar fi plecat undeva. Dar a fost cald, m-am topit azi visand ceva ciudat: o problema de matematica cu fractii supraetajate. Macar a fost ceva deosebit de niste vise recurente pe care le-am avut in ultimul timp. Dar nu va intereseaza pe voi asta. Am vazut cateva filme zilele astea. Mi-a placut Dogville pentru ca e ciudat si deosebit si pentru final. A, si pentru scena de pe banca, cand ninge cu puf. Mi-a mai placut Anything Else desi nu sunt un mare fan Woody Allen. Personajul feminin mi s-a parut delicios, iar cel masculin suficient de confuz sa fie oarecum simptic. Si in sfarsit am vazut Death Proof. Hell, yeah!
Convinsa ca nu l-am vazut pana acum desi am tot auzit de el, am revazut, de fapt, Love Actually. Nu-mi amintesc cand l-am vazut prima data, dar mi-a prins bine o infuzie de optimism si de “love actually is all around”, desi in realitate nu e. Si mi-a lasat pe replay in cap o piesa veche, care-mi aminteste de un apartament la etajul 7 si de niste seri cu Bloody Mary si table. Mai stii?
Ii stiti pe dudes-ii aia carora le place (la nebunie) sa povesteasca faze din filme? Dar nu o poanta rapida, asa, ci bucati intregi, care probabil in original erau amuzante, dragute, hilare, dar care devin de neinteles la a doua mana. Cum filmele romanesti, si comice pe deasupra, sunt floare rara, povestile vor veni din filme americane. But it’s common knowledge ca glumele traduse nu au acelasi farmec, asa ca aceste persoane se vor chinui sa redea dialogurile in engleza si vor esua lamentabil. Cand rasufli usurat si zambesti de complezenta prefacandu-te ca ai inteles si apreciat efortul, pazea! Ne mai amintim o faza demna de redat! And she was like, and he was like… Baaaaaaaaaaaaaaaai!
Ma gandesc ca poate reclama asta arhihipercunoscuta nu a ajuns inca la toata lumea. Doua puncte
Sabina: @Ioana pai ti-am dat, poate scosul din letargeala functionea za...
Ioana: Te-am scos din letargeala bine ca mi-ai dat link, alt blog pe...
