Pentru ca nu cu multe minute in urma, la sugestia Ioanei, m-am inscris in concursul lui Groparu (as da link, da’ nu e locu’ – click pe postul asta sa vedeti ce si cum), m-am gandit ca probabil voi primi 2-3 (sute de :D) clickuri in urmatoarele zile si blogul meu e vai de capul lui in stare de coma si-o sa zica lumea uite si la lenesa de sabinavarga n-a mai scris din decembrie huoo.

Dupa cum unii-altii stiu deja, eu fiintez prin Amsterdam zilele astea. Pentru ca m-am rupt de viata mea pre-Amsterdam destul de mult, in afara de relatiile cu cei apropiati din tara, s-a dus putin si cheful de scris legat de tot ce scriam inainte. Unu’ la mana, tre’ sa mai pun pana pe cate-o carte de/in romana pentru ca uzul limitat in defavoarea englezei (da, si olandezei) isi spune crunt cuvantul. Doi la mana, am inceput un alt blog ca sa-mi exersez scrisul in engleza, dar nu va dau link ca si pe ala l-am lasat in paragina. Trebuie sa recunosc, n-am chef si cu asta basta. Daca ma cunosc eu bine, cheful va reveni. Asa ca las sa se adune praful si tin fiinta in viata, cel putin deocamdata.

In timp ce nu (mai) scriu pe blog asa de des, merg la scoala. Ma apropii cu pasi repezi (nu ca vreau eu sa fie repezi, dar asa sunt ei, oare de ce?) de finalul primului an de master si mai am unul inainte, hai cu doamne ajuta! Si de scris tot mai scriu, nu numai in jurnal(ul fericirii), ci ca freelancer. Mi se pare mie sau e la moda sa fii freelancer? Poate mi se pare. Oricum, eu intotdeauna am fost foare fașionabăl.

Ma mai gandesc uneori, cand soarele apune si muzica e OK, la gloriile trecute cand mi-a dat Zoso link si-am sarit de mia de vizitatori intr-o zi, la diminetile cand abia asteptam sa dau un update, la postuile lungi muncite, gadilate, editate… La twittereala zilnica. Noroc ca e mai mereu innorat aici si soarele nu apune vizibil prea des.

E ploios. Dar uneori e si soare. Si atunci Amsterdamul e cel mai frumos loc din lume(a mea de acum).

Atat. Poate mai scriu maine, poate mai scriu la vara. In orice caz, ne vedem in Vama! 🙂