Alo?

Hello everybody! Ne-am vazut mai rar zilele astea. Asa e cu cheful in viata, vine se duce si vine din nou. Neanticipabil. Am avut mai mult chef de citit, asa ca am mai lasat laptopul deoparte, de dragul ochilor si-a urechilor. Vorbind de chef, mi-e dor sa ma tot duc. Sa fiu in drum spre gara sau aeroport, sa ma trezesc intr-un oras nou si sa ma plimb zile intregi cu harta in geanta. Sa ma opresc din cand in cand pe cate o banca, sa ma uit la fetele trecatorilor si sa vad cum arata oamenii “la ei”.

Anyway, stie cineva ce tot face primavara asta? Am incercat zilele trecute o plimbare si m-au durut urechile doua ore de la frig. Iar de ploaia de azi nici nu vreau sa vorbesc. Hai dom’le cu caldura aia ca am fusta noua si colorata si vreau s-o scot in lume!

Aici se incheie interventia mea fara vreun mesaj anume. E un fel de: “Alo? Ce faci? Nimic… Vroiam doar sa-ti aud vocea”. Asa imi spuneau ai mei cand eram mica si stateam cu bunica. Si eu le-am zis intr-o seara ca am vazut la cineva o tabla mica asa interesantaaaa si dupa vreo doua ore M&T venisera cu o tabla si creta colorata si am fost nespus de fericita.

Am zis ca tac, nu? Doar o chestie. Voi ati incercat sa mai scrieti cu pixul, as in cu pixul cu pasta pe o foaie de hartie adevarata, lately? E ingrozitor! Mie imi aluneca mana, mananc litere, rezultatul e indescifrabil. Ce vremuri, mon cher!