Ani si zile

Ne plangem ca e luni, dar uitam cat de repede trece timpul si se face vineri. Cel putin pentru mine, zilele trec intr-un ritm haotic. O colega ma intreba zilele trecute de cat timp stau in Bucuresti. Aproape 6 ani. 6 ani! Imi amintesc cand am venit cu boccelutele in apartamentul din Panduri, a fost luni. Marti m-am mutat in Baba Novac si am stat toata noaptea si m-am uitat la stele si la oras din balconul de la etajul 17. Miercuri mi-am facut o valiza imensa si am plecat la Madrid. Nici nu am adormit bine, ca dimineata a trebuit sa-mi fac iar bagajul. Am aterizat in Bucuresti, in Dristor, joi seara. Acum cateva ore. Chiar daca unele zile par interminabile, cand te uiti inapoi totul trece cu viteza luminii. Oamenii si intamplarile raman niste umbre, unele mai accentuate, altele abia vizibile.

Ma feresc de fraza “abia astept”. Pentru ca stiu ca momentul pe care il “abia astept” o sa treaca si apoi o sa “abia astept” ce? Nu sunt tocmai de principiul carpe diem, dar incerc sa ma simt bine acum. De fapt, timpul trece repede atunci cand te simti bine. Ar trebui sa ma simt prost sa treaca timpul mai greu?

3 minute de faima

Mami, mami, am ajuns pe youtube! Margescu s-a ocupat de asta. Acum ma duc la o cafea cu surioara Madonna din imagini, autografele la intoarcere.

Relax

Stati sa va zic. E vara, hamac, sufla briza.

Bob Marley – Three Little Birds

Play time

Desi am dat cu capul in plin intr-un zid si am o vanataie serioasa pe mana, chiar daca am primit promisiunea ca voi fi “killerita” si ma astept oricand la o tastatura peste nas, laser tag e chiar distractiv (mai ales cand castigi ). Abia imi trecuse febra musculara de la wii.  Vorbeam intr-o zi cu colegii despre jocuri si mi-am amintit ca la un moment dat aveam o carte din care transcriam pagini intregi de cod (nu mai stiu unde si cum) ca sa pot misca o liniuta pe ecranul televizorului. Si bineinteles ca greseam ceva si trebuia sa verific paginile alea. Da, da, stim cu totii, we’ve come a long way. As incerca si un paintball. Alte sugestii?

Ba tu, ba tu!

Cine nu citeaza pe cine? Nu stim, dar important e ca lumea sa se intrebe. Pe sistemul, “mamiiiiii, mi-a furat jucaria”:

Mos Ene?

Cum sa adormi la 1 cand 2 saptamani ai adormit la 4? Cum sa adormi cand ai mancat ciocolata si iti vajaie capul? Imposibil. Poti sa incerci sa mergi pe varfuri pana la geam si inapoi, sa constati ca e mai cald decat acum cateva zile, ca nici caloriferul nu se mai incalzeste, ca nu mai ai nevoie de inca o patura. Poti sa inchizi laptopul, sa-l deschizi, sa te uiti la el si sa iti dai seama ca totul e fix asa cum era si acum 10 minute. Iar apoi mai e cartea cu 50 de pagini ramase pana la final. Ma intreb ce mai face Gillion? El e miner si e personajul principal. Dar lumina e deja inchisa, televizorul cosuma energie pretioasa si eu imi omor neuronii inutil. Pentru ca soarele se apropie amenintator de longitudinea mea si ceasul va tipa si eu voi blestema ciocolata si mersul tiptil si pe Gillion, saracul, si vajaitul si laptopul, ai inteles ideea. E o rutina. O sa strang ochii. Daca nu revin, am adormit.

PS Stiati ca Mos Ene are profil pe myspace si linkedin? )

Colaj

Catalin imi da o leapsa. Trebuie sa formez un text din versurile a 10 dintre melodiile mele preferate si sa pun link spre piese. Cam asta a iesit:

The moment I wake up, before I put on my makeup
I said “What’s the problem baby?”
“That laugh, that wrinkles your nose, touches my foolish heart”
And in a chain reaction I was down and calling for a place to hide
“I can’t relate to the neverending games that you play
Maybe I’m just too demanding”
“Iar ce simti tu lasi in drum”
“This I’ve tried and now refuse”
And found myself alone
I’m lovin’ angels instead

Nu stiu cum vi se pare voua, dar in capul meu are sens. Nu stiu cui sa dau mai departe, ma mai gandesc. Uau, doua propozitii care incep cu “nu stiu”. Nu stiu ce inseamna.

Aaaaaa

O ascult de o juma’ de ora pe repeat. As vrea sa zic mai multe, dar chiar nu-mi vine nicio idee. Decat ca mi-ar placea sa tip ca Bjork cateodata. Dar nu se poate. Sssst!

bjork-play dead

Una buna, un proasta

Vestea prosta. Il stiti pe Tamango, vocea geniala de la Radio Guerrilla si componentul trupei Shukar Collective. Aflu ca a suferit un atac cerebral si nu mai poate canta. Ioan T. Morar lanseaza ideea organizarii unui concert de binefacere, pentru ca Tamango si-a pierdut astfel singura sursa de venit. Ne ducem cu totii, nu? Bilili invinge.

Si vestea buna. The Killers vin la Bucuresti, la B’estfest! Nu pot sa spun decat iuhuu

The Killers-Mr.Brightside

Sa-ti bagi titiul in parcare!

Ca tot vorbeam de locuri de parcare, Primaria Bucuresti anunta ca vrea sa inceapa lucrarile la 8 parcari subterane la Gara Baneasa (99 locuri), Piata Presei Libere (1633 locuri), Piata Walter Maracineanu (276 locuri), Piata Alba Iulia (2190 locuri), Piata Dorobanti (246 locuri), Str. Edgar Quinet (405 locuri), Piata Charles de Gaulle (831 locuri), Piata Revolutiei – Ateneul Roman (1637 locuri). Deocamdata sunt in faza de “Anunt de intentie concesiune de lucrari”, available pe pmb.ro, la Utilitare.
Le urez succes, graba si la mai multe!