intr-o dimineata

ma bucur ca vine vara, cu tot cu canicula ei. mi-e dor de-o bere la baricade cu un pachet de carti si-o foaie mazgalita, pe la 6, asa… mi-e dor de rochia colorata si de umerii negri. vreau sa fiu intr-un tren care sa ma duca spre mare, sa stiu ca in cateva ore o sa pot face o baie nesfarsita dupa care o sa pot lenevi ore intregi pe-o rogojina. vreau sa vad norii risipiti, subtiri ca niste foite de tigara. si ce daca o sa fie prea cald? e o scuza foarte buna pentru somn, pentru stat, pentru citit cateva pagini, inchis cartea si dat un buzz pentru un suc cu gheata si o barfa. o discutie indelungata despre ce-a fost, ce-o fi, si ce ne pasa noua ce-o fi daca o fi frumos, interesant, diferit, asa cum vrem noi. si-apoi sa zicem “hai la strand”, si hai sa fie.

dar pana atunci mi-am cumparat zambile. pentru ca aveam 2 lei marunt, si n-avea rest de la 5. si le-am pus pe birou langa ciocolata. merita o poza, fac viata mai frumoasa. iar dimineata m-a trezit “postaaaaa!”, si dupa trei cafele inca ma trezesc. promit ca de maine sa-mi petrec mai constructiv diminetile.

peste o ora iau metroul. si deschid cartea cu subtitlul “despre iubire”. o citesc cu greu, nu-mi place sa stiu cum sunt femeile, cum sunt barbatii, de ce nu se inteleg ei si cum exista degamagiri la tot pasul. adica, tocmai, ca stiu. de ce sa mi-o repete o carte si sa mi-o descrie amanuntit? ca sa ma adancesc in ganduri obsesive? am destule, mersi. am facut recent un test si mi-a iesit ca-s paranoia. most interesting, i must admit.

dar sa revenim la roz. pacatos griul asta, lucratura ghiavolului, nu alta. ptiuuuuuu, duca-se! intr-o dimineata de primavara, intre culori, la vita e bella.

Qs

batranetea te face mai puternic sau mai slab? teoretic, ai mai multa experienta (din care poate ai invatat) si ar trebui sa faci fata mai usor dezamagirilor, esecurilor, etc, nu? dar daca faptul ca ai esuat de mai multe ori te face sa te dai batut mai usor la un moment dat? daca dupa ani si ani nu mai ai puterea si cheful celor 20 de ani sa te ridici? am citit de mai multe ori vorba aia ca a reusi insemna sa te ridici odata mai mult decat ai cazut, nu mai stiu cine a zis-o. si daca nu te ridici aia ultima oara inseamna ca nu ai fost in nici un moment destul de puternic?
si daca peste ani si ani o sa fac numai lucruri banale, daca o sa zic ca “ce ma intereseaza pe mine filmul asta?”, daca o sa incep sa vad totul gri, daca n-o sa mai am chef sa ma uit pe geam si asta sa-mi ajunga? daca o sa ma obisnuiesc cu o slujba si n-o sa caut mai mult? daca o sa ma plafonez intr-o relatie mediocra, daca o sa dau naibii toate visele pe care le am de cand ma stiu? daca n-o sa mai cant in fata oglinzii cu mana in forma de microfon? daca o sa fie ca-n scenariul colegei ioanei, cu credit ipotecar si copil si sex duminica dimineata, ca atunci e timp.
nu se simt toti puternici si grozavi la 20 de ani? nu au toti impresia ca pentru ei o sa fie altfel? si nu ajung 90 si ceva la suta sa aiba vieti aproape identice? si o fericire care scade precum utilitatea marginala odata cu anii? adica e acelasi fel de fericire daily si la un moment dat ti se face de-a dreptul greata de ea. si incepi sa vorbesti in clisee si nu mai ai carti pe noptiera.

cand eram prin clasa a7-a vroiam sa ajung batrana (vreo 80 si ceva ca sa prind nu stiu ce eclipsa de soare de atunci). si ma vedeam in fata unui semineu uitandu-ma la poze si zambind.
ma apropii cumva de quarter-life crisis? sau poate e sneak preview in middle-life crisis. brrr. maybe, just maybe, gandesc prea mult.

e de ajuns sa spui “nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, nu, nu” si gandurile sa dispara?

snowdrops keep falling on my head

de dimineata vreau sa pun mana pe document si tastatura, dar n-am apucat, m-am trezit, timpul a trecut repede, am alergat la munca si frigul mi-a smuls vreo trei lacrimi. nu vroiam sa scriu nimic anume dar nu-mi gaseam locul prin casa, nici prin casa altora. se apropie val’s day. sa-mi pun my “heart shaped glasses” sau sa ma prefac ca nu exista sau sa o urasc pentru ca a fost nesimtita cu mine? whatever. luna e semiluna. “frumoasa e si luna, frumoasa e si fata, pe care o iubesc”, era un joc, nu mai stiu care era scopul lui. oare cum ma astampara pe mine chestiile astea fara cap si coada? trei pesti inoata pe vaza. stau in fotoliu, caci e mai bine in fotoliu “decat cu tine”. nu mi-au aparut episoade noi la seriale si pun pariu ca la tv nu-i nimic. oricum nu vad pana la el, e mic si meschin. e o seara de februarie, e destul de frig si liniste. doar masinile. sunt o fricoasa. asta este, “fata de la oras”. deci data viitoare cand vreti sa ma luati pe campul negru in plina bezna spre un tren, sau cand ma puneti sa urc dealuri cu ursi sa-mi aratati poze inainte. multumesc.

e mai bine acum? nu prea. dar macar mi-e mai somn. ma duc sa visez, pentru ca eu visez, la blocuri inalte, la betoane fara sfarsit, la apusuri dupa nori de smog, la alei de parc cu frunze colorate, la lumini multe, la soare si apa. la nori mov si priviri calde intr-o zi de duminica, la amiaza. shalala-la-la.

Romanii, mari si mici

Am mai primit o leapsa de la Lucian, de data asta mai interesanta, zic eu. La ce se refera? Romanii (ca orice natie) au anumite trasaturi, valabile pentru oricare roman pe care pui mana. Rolul celor implicati este sa enumere trasaturi si sa dea mai departe.

In my opinion, romanii vor zice, de multe ori:

1. “Lasa ca merge si asa”. Si chiar merge uneori, vin altii sa repare defectele, sau functioneaza si cu ele. Numai ca cei care spun “nu merge si asa, poate fi mai bun”, s-ar putea sa aiba mai mare cautare pe piata (si nu ma refer aici doar la cea economica).

2. “Ce sa fac?” In liceu am avut o profa’ din State (le Unite ale Americii). Sa-i spunem Erin. Aceasta Erin s-a aratat revoltata ca ii tot aude pe romani spunand “Ce sa fac?”. Pai, cum ce sa faci, trebuie sa poti face ceva in loc sa te descurajezi, spuse Erin. Pare-se ca ea n-a facut la literatura “Miorita”, ca ar fi inteles ca este cu adevarat filosofic, transcedental, metafizic si de admirat sa lasi viata sa te traiasca (sau omoare).

3. “E curent!” Romanii cred ca sunt printre natiile cu cel mai dezvoltat radar de curent. Simt orice adiere ce intra prin orice crapatura cat de mica in geam, usa, perete, you name it. Si sunt convinsi ca acest “curent” creeaza tot felul de afectiuni care mai de care mai grave. Am observat la alte natii (de exp. spanioli sau olandezi) ca nu le pasa catusi de putin de acest “curent”, ca il cauta chiar, mai schimba aerul, racoreste, oxigeneaza creierul, chestii de astea.

4. “Romanul e inventiv”. Am auzit-o intr-o gara, nu mai stiu de la cine. Si e cat se poate de adevarat. Romanul se descurca, se adapteaza, repara orice robinet si orice motor de orice masinarie. Din pacate, cred ca in general e vorba de carpaceala. Dar e de admirat si de exploatat (nu de catre altii, ci de catre noi insine ).

Noroc cu lepsele astea, ca mai scriu si eu cate ceva. Dau mai departe la Adinox si Dana.