Am tot fost in cautare de sitcomuri in ultimul timp. Dupa The Office, care m-a cucerit greu, dar iremediabil, am mai incercat cateva seriale fara succes. Si asa am ajuns la It’s Always Sunny in Philadelphia. Primele episoade nu m-au incantat foarte mult (deja se prefigureaza un pattern :D), but it gets better&better.
Patru prieteni care sunt patronii unui bar fara prea mult succes se lupta cu tot felul de probleme existentiale si de tabuuri ale culturii americane.…
Din cand in cand, apare cate un serial care imi capteaza toata atentia si imi da dependenta. Ultimul venit in club: Mad Men.
Mi-a fost recomandat de Andra, care ma ameninta ca mai are un serial care o sa ma innebuneasca. 🙂 Pana atunci, ma bucur de o calatorie in timp in atmosfera anilor ’60, de personaje savuroase, dialoguri inteligente si de acel je ne sais quoi al filmelor care te farmeca fara drept de apel.…
Un serial pe care l-am descoperit dupa o recomandare auzita la radio. Neasteptat de comic, cu replici inteligente. Ce m-a distrat cel mai tare este ca aseara am trait pur si simplu o scena dintr-unul din episoade – dialogul despre Maryl Streep. N-are rost sa-l reproduc, incercati-l! Pe langa toate, aveti sansa sa-l vedeti pe Ed O’Neill (Al Bundy) batran si gras.…