Ca tot e invierea subiectul principal al zilelor astora, va recomand un film: „Wristcutters: A love story” (2006). O romantare a sinuciderii si a lumii de dupa ea. Daca e rai, iad sau purgatoriu hotarati voi. Eu i-am zis rai pentru iubire si pentru plaja.
Si o melodie care se potriveste cu linistea din Bucuresti, parcarea pe care n-am mai vazut-o atat de goala de nu mai stiu cand, soarele care se rasfira printre jaluzele, peronul gol de la metrou.…
Culori frumoase, o lume fantastica, sentimente nobile si o poveste cu morala, toate imbracate intr-o haina de efecte speciale duse la nivel de arta. Pe o planeta fosforescenta, oamenii sunt the bad guys, parazitii care distrug orice gasesc in cale pentru interese economice, fara sa le pese de elementul uman (ma rog, extraterestru). O paralela cumva la ce-i facem noi Pamantului in secolul 21?…
Din cand in cand, apare cate un serial care imi capteaza toata atentia si imi da dependenta. Ultimul venit in club: Mad Men.
Mi-a fost recomandat de Andra, care ma ameninta ca mai are un serial care o sa ma innebuneasca. 🙂 Pana atunci, ma bucur de o calatorie in timp in atmosfera anilor ’60, de personaje savuroase, dialoguri inteligente si de acel je ne sais quoi al filmelor care te farmeca fara drept de apel.…
… sau Sen to Chihiro no kamikakushi (2001) e un desen animat plin de fantezie si de intorsaturi ciudate de situatie. Este totusi un desen animat, asa ca este si usor previzibil, insa m-a incantat imaginatia celor care l-au facut. Eroina, o micuta de 10 ani, ajunge intr-o lume unde spiritele sunt stapane si unde deciziile de vitata si de moarte sunt luate de o vrajitoare malefica (muhahaha!),…
Prozac Nation (2001) e un film facut dupa o carte cu acelasi nume, o autobiografie de Elizabeth Wurtzel. Subtitlul cartii, „The Young and Depressed in America”, iti da cam din prima o imagine cam despre ce o sa fie filmul. E un caz singular al unui creier chinuit, dar extrapolat spre sfarsit spre intreaga societate. Un exemplu de cat de mult afecteaza relatiile dintre parinti viata copiilor (fie ei si la varste adulte).…
Un serial pe care l-am descoperit dupa o recomandare auzita la radio. Neasteptat de comic, cu replici inteligente. Ce m-a distrat cel mai tare este ca aseara am trait pur si simplu o scena dintr-unul din episoade – dialogul despre Maryl Streep. N-are rost sa-l reproduc, incercati-l! Pe langa toate, aveti sansa sa-l vedeti pe Ed O’Neill (Al Bundy) batran si gras.…
Un film despre manipularea media, despre generatille a caror realitatea e creata de televizor si despre disperarea de a obtine rating. In film se vorbeste despre „the tube”, asa ca, la 40 de ani dupa ce a fost facut, mesajul lui se aplica cred intr-un fel si generatiei youtube. Network are multe pasaje care te pun putin pe ganduri, asa ca il recomand tuturor, iar cei care au de-a face in mod direct cu mass-media s-ar putea sa-l savureze in mod special.…