SabinaLand

Unu. Nu vrei sa auzi in cabinetul doctorului, cu anestezia facuta, ca pe asistenta nu o primeste la nu stiu ce examen ca nu are prezente la curs. Mi-as dori ca personalul medical din jurul meu sa fi fost prezent la cursuri, daca nu cer prea mult.

Doi. Cum e posibil ca in inima inimii capitalismului si comercialismului, adica la za mall, sa nu poti plati cu cardul? Si nu vroiam sa-mi iau gume sau o cafea, ci bilete la concerte = nu tocmai maruntis. Cine se asteapta sa aiba nevoie de cash la mall? Si daca tot ai batut drumul pana acolo si mai platesti si parcarea, scoti bani de la bancomatul local, evident de la o banca diferita de cea la care ai tu cardul, cu un comision frumusel, si cumperi ce ai venit sa cumperi. Oooof, viata asta!

Pe masura ce vizitele mele la Suceava au devenit mai rare si mai scurte, m-am simtit din ce in ce mai ciudat in camera mea, in blocul cu 4 etaje, pe strada pe care incep sa nu o mai recunosc. Blocurile din jur nu mai sunt gri. Au fost varuite in tot felul de culori si au mansarde, trebuie sa recunosc ca arata chiar bine. Strada altadata plina de gropi a fost asfaltata si trotuarele acoperite cu dale. De fiecare data cand vin aici vad o gramada de transformari care, teoretic, sunt in bine, dar care nu imi plac. Nu imi mai gasesc locul in noul oras, inconjurat de malluri, hipermarketuri si tot felul de minuni.

Tipa de la etajul 2, mai mica decat mine cu vreo doi ani, care batea mingea baieteste zi lumina in jurul blocului, are doi copii si colacei seriosi in jurul taliei. Scara blocului e mica si curata, impanzita de vase cu flori care nu erau aici cand ne-am mutat.

Doar camera mea verde cu portocaliu e aproape neschimbata. Pe rafturile biroului sunt manuale de mate, fizica si romana, langa televizor sunt casetele cu filmele mele preferate, iar deasupra o poza cu colectivul unit al clasei 12F. Sunt multe lucruri pe care le-as lua cu mine. Dar stiu ca nu s-ar potrivi in garsoniera de la 500 km distanta si nu ar mai avea aceeasi valoare in afara contextului. Imi place sa ma intorc la ele, sa-mi amintesc si sa visez uitandu-ma la afisul cu delfini si planete. Stiu, sunt o sentimentala fara leac.