l’echec

daca-s putea reda in cuvinte ce vad, daca-s putea scrie ce aud, atunci as avea talent. sau poate as pierde ceva. offline. bye bye. inca un pahar ciocnit intr-o seara de vara face aerul mai suportabil. randomul din winamp nu a dat gres nici de data asta. acelasi sunet de pian pe care l-am auzit si altadata, cand am incercat, in zadar, sa-l scriu. era o fituica esuata. nascuta pentru ca sunt singura la parinti si nu am avut o sora cu care sa ma trag de cap. e frumos si asa. pot sa ma uit pe geam la luminita rosie care clipeste printre copaci si sa zic “e bine”. pozele fac un film, asa cum am visat totdeauna. acum sunt un spectator emotionat, je revois notre echec. “Et dans l’ambiance un peu crue/ D’une ville en été/ Lentement m’éloigner/ Pour ne plus le croiser”. offline. bye bye.

toate-s noi si vechi-s toate

sunt o visatoare, ce pot sa fac? cer mult, desi uneori uit asta. dar subconstientul meu nu uita si imi da semnale. s-a ridicat bariera, fly fly fly… asta-mi aminteste ca prin generala dupa ce ieseam de la pregatire imi canta in minte “i believe i can fly”, melodie pe care o urasc dealtfel. dar asta e mai putin important. s-a cam asezat praful pe aici, nu? ma asteptam sa am mai mult chef de scris. dar n-am avut, mai deloc. ups, am scos din greseala castile din combina, cred ca am trezit jumate de palier. mama mea mi-a zis ca o sa surzesc de la cat de tare ascult muzica, si atunci aveam vreo 7 ani. dar de boldit ochii in monitor n-a zis nimic, din pacate…

asta e un text despre nimic, ca sa-l copiez pe seinfeld. pentru ca martie e departe si-mi place sa fac curat din cand in cand. sunt o scolarita care iese la panda in pauze, mai nou. i’m a cat person, mai nou. ce altceva o mai fi nou prin preajma?