I’m a small small girl

In a big big world. Si cu toate astea, uneori mai am impresia ca pot schimba lumea. Ma mir si pe mine, dar nu alung gandurile. Poate nu pot schimba lumea toata, dar pot schimba lumea din jurul meu.

Aseara mi-am amintit ca pe dulapul din camera mea de copilarie imi lipisem un A4 pe care scria caligrafic, in culori: „Dati-mi un punct de sprijin si voi urni Pamantul” (Arhimede). …

Eh, viata!

Citind, invartindu-ma prin casa, zbierand texte fara sens, dormind – in sfarsit, cu pauza de la cofeina si de la alte lucruri daunatoare, ma uit pe geam la norii gri, la seara care se apropie desi e abia ora 15:35, si-mi pica ochii pe un comentariu de pe coperta cartii pe care o citesc zilele astea.

„O oda inchinata vietii. Singura care conteaza.

Sa nu disperam

Am facut pregatire la matematica in liceu, ca pe vremea aia intentionam sa dau la ASE. Si profa de mate avea o vorba, de fiecare data cand ne loveam de-o problema complicata: „Sa nu disperam”. Si se punea calm pe analizat si calculat. Mi-a ramas in cap fraza asta si cred ca ar trebui sa fie sloganul de reactiune al omenirii fata de isteriile globale: gripe animaliere, incalzire globala, criza economica, terorism etc.…