SabinaLand

Zapada de zilele astea mi-a starnit usor spiritul Craciunului. Spirit care a lipsit cu desavarsire anul trecut, de exemplu, si il credeam pierdut forever. Si mergand azi in metrou, ma intrebam ce rost are. Daca nu crezi ca Iisus s-a nascut de Craciun si daca te enerveaza consumerismul caracteristic sarbatorilor, cum poti sa simti ceva? Dar parca imi parea cumva rau ca nu mai simteam nimic. Si pentru ca nu pot sa renunt la Craciun fara sa ma lupt temeinic cu mine insamie , mi-am gasit explicatie. M-am hotarat ca oamenii sunt atat de pierduti in cotidian incat uita sa sarbatoreasca ce au mai scump. Uita sa ia o pauza si sa petreaca timp cu familia, sa le faca un cadou frumos si macar timp de cateva zile sa fie veseli si darnici. Pentru asta e Craciunul. Pentru familie si placerea reuniunii in jurul unui brad calduros, la adapost de gerul de afara. Iar revelionul, well, ala e pentru sarbatorirea prietenilor, pentru inceputuri si betii de pomina. Adica bem pentru “zilele ce-au fost trecute, pentru noptile negre si slute, pentru zilele ce au sa vie, pentru noptile cu iasomie”. Era musai sa existe un moment pentru a face acest lucru extrem de important, sa ciocnesti un pahar in cinstea trecutului si viitorului.

Bai, eu chiar am argumente temeinice aici. Mi-am reinventat spiritul sarbatorilor, nu trebuie sa mai fiu . Yey!

… John Lennon

A-nceput de alaltaieri sa cada, cate-un fulg si inca n-a stat. Ninge linistit, fara vijelie, fara ger insuportabil. E o vreme frumoasa de plimbare, de bulgareala, de stat in casa la caldura si mancat sarmale. Aseara am iesit putin prin targ. Suceava e frumoasa iarna, iar iarna e foarte frumoasa anul asta. Zapada nu e murdarita de tonele de praf din Bucuresti, totul e mai mic si mai de poveste. Am vazut si mocanita, un trenulet care se plimba pe o strada relativ scurta din centru. Probabil era efectul ninsorii si al zapezii, pentru ca nu am avut nimic de criticat. M-am simtit turist in orasul in care am crescut. Bine zice Ioana, parca am venit la pensiune.

May your days be merry and bright
And may all your Christmases be white

Ninge!

Carol of The Bells

Imi planificasem sa fac putina ordine si sa-mi cobor de pe dulap sacosa cu luminite si fundite cu miros de Craciun. Si asta nu pentru ca m-ar fi cuprins spiritul Craciunului, ci pentru ca am vazut la cineva o casa impodobita si m-am gandit ca poate ar fi dragut sa fac si eu asta. Dar tot n-am chef. Aseara am trecut cu masina prin centru si am vazut luminitele. Plictisitoooor.

Cand eram mica era, bineinteles, momentul facutului bradului, care ma entuziasma enorm, venirea Mosului, care imi dadea foarte multe emotii, era saptamana aia de vacanta dintre Craciun si Revelion cand in casa mirosea a brad si a tort cu portocale, cand mama si tata erau acasa si petreceam toata ziua impreuna. Era frumos, era special, era o perioada cu o emotie aparte.

Acum, in afara de a da cadouri si de a merge cu colinda la fostii profi de liceu, nu prea vad alte placeri la Craciun. Nu ma cuprinde niciun spirit, nicio emotie, nimic, nimic. Si-mi pare cumva rau, pentru ca sunt bombardata din toate partile de luminite, de mos craciunite, de fulgi de zapada care ma lasa rece. E ceva neinregula cu mine? Sunt intoxicata de comercialul sarbatorilor sau doar am crescut?

PS Pentru cei care nu l-au vazut, va recomand un film misto de sezon: How the Grinch Stole Christmas.