Undeva in cap s-a aprins o lumina

7 si 10, ochii lacrimeaza in oglinda, asta nu e ora la care tusul sa tina. Fusta lunga fusta scurta? Scurta, e concert. Dar dup-aia e birou. Dar e concert. Fuga la lift, doamna, va rog, sta cainele in usa, zbâr prin metrou. Pe-o lacrima o bate vantul, ce frumos e Bucurestiul dimineata. Am ajuns. Coada. Un grup de studenti vorbeste de matematica. Sau altceva, un curs, imi scapa un aww. Ochii mici, ma bag la intuneric. Ce sa iau de la bar? E ciudat. Control se umple, in difuzoare ciripesc niste vrabiute, un domn solid face tai chi pe scena. Sunt doar eu dezorientata? Trece sat dupa sat, chitarele suna bine, scot demonii, tot. Multimea se leagana, Robin ne indeamna sa sarim pe trambuline, sa dam in sacul de box. In fata scenei e un cort. D-ala mic, de-l iei cu tine la mare si la munte. Stiu ca e zi, dar pare noapte. Cineva din multime striga „Sick day!”. Se aprind luminile, iesim. E soare si cald si parca n-am dormit toata noaptea. Ce s-a intamplat? A fost un concert, la 8 dimineata. Neobisnuit, dar cam atat. Nu? Nu. Undeva in cap mi s-a aprins o lumina. Un reflector.

Doo trupe romanesti

Am descoperit recent doua trupe romanesti care-mi gadila placut pofta de topait, Les Elephantes Bizzares si The Amsterdams. Auzisem de ambele trupe, vag, dar habar n-aveam ca-s autohtone. Shame on me! Acu’ o sa incerc sa ajung si la concertele lor, sa-i vad in desfasurare de forte. 😀

Les Elephantes Bizzares – Have No Fear

The Amsterdams – Petrolize all mice