Lifegenie

Life in mono ? Am un buchet de flori albe intr-o vaza pe podea, le-am facut o poza, mi se pareau frumoase. I-am facut o poza si unei cladiri, si cineva mi-a facut si mie o poza. Sau poate mai multe. Si-am ramas acolo cu eternul meu zambet. Intr-o zi m-am uitat la o poza de-a mea si mi-am schimbat imaginea din ea. Intr-o primavara m-am uitat la blocul din fata mea, am lasat niste fum sa-mi intre in plamani si-am schimbat un unghi.

Fa-mi o poza acum sa-mi amintesc tot, adica dezordinea, apa care clocoteste in ibric, si cam atat ca nu-mi plac enumerarile. Ce-as schimba la poza asta ? As incepe prin a-mi aduce ceaiul (verde, cu lapte, bun) langa mine. Sa nu-l compar cu cel de aseara, oricum am schimbat laptele si cine mai tine minte gustul exact ? De altfel, nici nu m-am gandit atunci ce gust are. Si… mi-as schimba geanta aia mare neagra (unii au numit-o sugestiv saculet) cu ceva mai mic. E prea grea, prea plina, ma cam doare. Umarul. Ma intreb, oare fara zambet sunt fotogenica?

Asa ca pun aparatul in sertar. Mai iau o gura de ceai. U’re ready B ? Let’s go get them.

Could’ve

And so it is, just like you said it would be…

Mai stii cand ma plimbai pe bicicleta si ce copilaresc suna asta pentru voi. Mai stii cand te-am visat si nu stiam de ce? Mai stii cand te uitam? Ca doar n-am ce uita. Esti doar un chip frumos atunci cand am nevoie de unul, doar o conversatie printre mori de vant, o minge portocalie, o umbra cand ascult o melodie si o gluma cand ma doare mana si ploua. Ce zice lumea? Despre tine si ea ca e pacat. Eu zic ca vorbesc pentru ca nu pot astepta pana o sa am motive sa zic, pentru ca-mi construiesc povestea de care am nevoie, mi-e dor de ce putea sa fie si ma intristez ca nu ai nimic de uitat. Dar cel mai mult si mai mult, vreau un cal alb. Lasa, ne mai vedem noi… most of the time.

Blogare in seama

Am fost mult timp sceptica la ideea de pagina gen 360, hi5, si care-o mai fi. Mi se parea ca trebuie sa fi plictisit/a rau sa te apuci sa-ti pui poze pe net, sa scrii bloguri etc. Intr-o zi m-am plictisit si eu destul de tare incat sa-mi fac pagina asta. Intai am ales, cu oarece retinere, un theme, apoi am cautat vreo poza in care mi se parea ca aratam mai bine. Am prins curaj si-am completat si pe unde stau, invat…

A venit si momentul in care mi s-a parut ca am ceva de transmis. Eram in Spania de cateva luni bune si vroiam sa le spun tuturor pe care-i stiam (out loud!) ca in Romania e bine, ca e o tara care are atatea parti bune. Asa ca am scris un text prin care nu m-am facut prea bine inteleasa. Cezara ma intreba cu ce tupeu ma apuc eu sa descriu Romania. Din comentariul lui Vic imi dau seama ca intradevar n-a iesit ce vroiam.

De un timp incoace mi se intampla sa zic unele chestii, banale de felul lor, si sa se uite oamenii la mine intr-o maniera destul de intrebatoare. Primele dati am pus sub semnul intrebarii capacitatea lor de intelegere, dup-aia mi-am dat seama ca e problema mea: ma exprim ambiguu. Recunoasterea e primul pas :). Poate asta a fost si problema cu textul de care ziceam.

Bien. Si citesc eu ce zicea Vic cum ca de ce scriem, unde e comunicarea, where has the world come to ? Si mi-am zis, bun, primul blog l-am scris ca aveam un mesaj de transmis (esuat, dar cu un motiv clar). De ce-am mai scris amestecatura aia de spaniola cu romana (salutari lui Leti care mi-a sugerat ca de acum sa ma limitez la engleza :D) ? Pentru ca asa simteam pe moment, pentru ca fluturasii de pe pagina mea nu erau la fel de roz ca altii, pentru ca ascultam o melodie care ma obseda. De fapt, pur si simplu ca sa ma blog in seamna.

Una peste alta mi se pare un mod foarte bun de-a tine legatura, de-a afla ce mai fac altii, de-a te da mare cu poze de prin lume. Si de-a scapa de plictiseala. I’m gonna go get a life now :D.

Nota: Toate personajele din acest text sunt fictive, la fel si tigara din poza. Traiasca colectivul unit si indragitul lui tovaras conducator !

Randomly

…“No quedan dias de verano, el viento se los llevo…” Sunt putin trista, irascibila cum ar spune un tip care nu-mi da pace pe mess. Auzi, cica stie el ca eu i-am dat nr meu de telefon. Ete na, judecata intre mine si el, eu judecatorul. Hmmm, hotarasc ca eu am dreptate.

“Esa mirada tuya.” Care dintre ele? Scriu incercand sa uit ca scriu si totusi nu pot. E ca faza cu elefantul. Nu te gandi la un elefant roz. La ce te gandesti? Bien, cherie amour donde estas corazon atunci cand vantul bate nasul ingheata si in parlament se citeaza din Caragiale? Ma uit la o bluza in dungi si mi-e dor de mare. Deja.

“Para borrar del pasado el dano que te hize yo.” No comment.

“…Y sin palabras bonitas…” Eres uno de mis mejores recuerdos. Palabras bonitas cand nu te-astepti si ma ridic si dansez si-mi dau seama ca oglinda nu poate fi fixata pe usa de la dulap pentru ca dulapul nu e in camera mai exact in dreptul biroului unde e combina si unde imi sparg urechile. Si nu va fi. Once again the judge rules in my favor. Sunt smechera.

“Porque te miro a los ojos y no me sale la voz.”

“Un cielo de nubes negras cubriendo el ultimo adios.” Platitudine: orice final e un inceput. Dar daca te hotarasti sa nu demarci (cuvant poate inexistent sau gresit utilizat, nu-mi pasa – dar trebuia s-o spun prietenii stiu de ce, mi-ar fi luat mai putin timp sa ma uit in dex) . sau era ‘?’

Esa mirada tuya , no quedan dias de verano, sin besos de despedida, no quedan dias de verano, no quedan dias de verano. Oare merge si: orice inceput e un final? Hi hi.

PS Pt ca blogurile sunt mai en vogue decat jurnalele. Sic!

Entry for May 05, 2006

Romania rules! ¨Pur si simplu (sau era ¨mereu¨?) suprinzatoare¨ – zicea un spot publicitar si o campanie de chemat turisti din vest plini de bani pe plaiuri cu o infrastructura in mare parte dezastruoasa, in afara de portiunile cu ¨Aici sunt banii dumneavoastra¨. Erau frumoase imaginile alea cu manastiri, cu dealuri mioritice… Pai de astea au toate tarile, mai mult sau mai putin. Cand ma intreaba cineva ce e de vazut in Romania sunt in dificultate. Raspund un ¨multe¨ dar imi dau seama ca Bucurestiul nu are un centru vechi si arhitectura altor capitale. Adica, eu ca turist nu stiu daca as consuma prea multa memorie din aparatul meu digital pe intersectia de la universitate. Totusi, as face poze unui liceu fara garduri imense si politie la poarta, asta da noutate pentru un vestic.

As da o tura pe litoral… Pai cu toti palmierii ei Mamaia ramane destul de dezolanta, si cum au mai fost si inundatii in ultimul timp, mai bine stau pe la Mediterana pe undeva, thank you very much! Stai domne´, ce atata graba? Sa vezi bogatie la marea romaneasca: fetele!! E un fapt recunoscut international, baieti fiti mandri si apreciati-le!

Si manastirile or fi ele frumoase, o fi una de un verde(pardon, albastru) nemaivazut si ce interesant sa vezi mormintele unor (mari, enormi) domnitori care s-au luptat cu ostiri cata frunza cata iarba. Nu vreau sa le minimalizez importanta, dar mancare ca-n Moldova&Bucovina… nicaieri nu e. Clar. Cine protesteaza, n-a incercat.

Pe unde n-am ajuns? In Transilvania bineinteles. Am indraznit sa-i zic unui italian ca Dracula e doar un mit. Atat mi-a trebuit, m-a intrebat foarte revoltat cine sunt eu sa zic ca Dracula nu exista?? Haideti sa le dam satisfactia si sa ne facem ca uitam de povestioara conform careia Vlad Tepes… bla bla. Totul e marketing, de ce sa ne stricam singuri campania?

O prietena a luat amenda in tramvai. Cum a platit-o? Cu bonuri de masa. E si foame, e si circ, coruptie, tot ce vreti voi. Nu am zis ca e un loc ideal, dar nici rau nu e, serios. E chiar mult mai bine decat credeti. Parerea mea :).