Am primit o leapsa de la Catalin acum cateva zile si am uitat de ea. Dar sa vezi viata! A inceput la radio Keane – Bad dream. Mi-am amintit ca am postat la un moment dat pe blog melodia, am cautat-o si apoi am inceput sa scormonesc prin textele vechi, pe vremea cand scriam aproape zilnic. Mi s-a facut dor sa scriu. Dar ce sa scriu?, ma intrebam eu, cand mi-am amintit de leaspa. Coincidenta? I think not ).

Sa-mi fie acelasi bun confident ca si pana acum.

Sincer as da mai departe, dar nu stiu cui. Dar celor putini ramasi de la punctul 8 le-as pune o intrebare: Ce asteptari aveti voi de la blogul meu? Multumesc anticipat.

Am primit o leapsa de la Catalin acum cateva zile si am uitat de ea. Dar sa vezi viata! A inceput la radio Keane – Bad dream. Mi-am amintit ca am postat la un moment dat pe blog melodia, am cautat-o si apoi am inceput sa scormonesc prin textele vechi, de pe vremea cand scriam aproape zilnic. Mi s-a facut dor sa scriu. Dar ce sa scriu?, ma intrebam eu, cand mi-am amintit de leaspa. Coincidenta? I think not ).

Leapsa este dupa cum urmeaza: sa raspund la cateva intrebari despre blog.

1. Cand ai inceput sa scrii online?

In 2005, cand eram in Spania cu Erasmus. Am publicat un text prima data pe strabunica blogului meu, Yahoo 360, si era despre cat de frumoasa e Romania (Alanis Morissette moment).

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Nevoia. Am spus-o de nenumarate ori, prin diferite posturi, de-a lungul anilor. Chiar daca scriu de 3 ori pe zi, odata pe luna sau odata pe an, nevoia de-a scrie revine indubitabil. Scriu pe blog, in jurnal sau pe pereti.

3. Cum reactionezi la comentarii negative?

Aflu adresa comentatorului, ma duc la el acasa si-i pun o ceapa strivita in cutia postala.

4. Care a fost ideea initiala de la care ai pornit?

Sa ma umplu de bani din scris si sa ma plimb pe plaje exotice.

5. Ce fel de linkuri tii in blogroll?

Prieteni, colegi/fosti colegi si bloguri care m-au impresionat in mod repetat.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

E o chestie de self-development care poate fi cu greu redata. Trebuie incercata. Unu, scrisul e o terapie. Doi, blogul e platforma prin care impartasesti si primesti feedback. N-as spune ca m-a schimbat, dar am invatat tot felul de lectii de-a lungul anilor despre felul in care ma exprim si despre online.

7. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?

Sa-mi fie acelasi bun confident ca si pana acum.

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Echo, echo! Ma tem ca i-am cam alungat prin absenta. Nu am asteptari de la ei. Blogul meu este public si fiecare reactioneaza cum vrea. Dar inainte sa comenteze, sa vada intrebarea 3.

Sincer as da mai departe, dar nu stiu cui. Dar celor putini ramasi de la punctul 8 le-as pune o intrebare: Ce asteptari mai aveti voi de la blogul meu? Multumesc anticipat.

Reasamblez dezasamblarea si il intreb pe google. Toate tutorialele pentru Dell 1500 series erau foarte clare, numai ca Dell 1500 series egal taiat cu Dell1564. Dupa sapaturi de jumate de ora, gasesc instructiuni pentru un laptop care seamana cu-al meu. Si-mi pun mainile-n cap. Iata:

Demontarea ventilatorului procesorului

1. Demontaţi bateria (consultaţi Demontarea bateriei).

2. Demontaţi unitatea optică (consultaţi Demontarea unităţii optice).

3. Scoateţi capacul modulelor (consultaţi Demontarea capacului modulelor).

4. Scoateţi panoul butonului de alimentare (consultaţi Demontarea panoului butonului de alimentare).

5. Scoateţi tastatura (consultaţi Demontarea tastaturii).

6. Scoateţi zona de sprijin pentru mâini (consultaţi Demontarea zonei de sprijin pentru mâini).

7. Deconectaţi cablul ventilatorului procesorului de la conectorul de pe placa de sistem.

8. Scoateţi cele două şuruburi care fixează ventilatorul procesorului de baza calculatorului.

9. Ridicaţi ventilatorul procesorului din baza calculatorului.

In afara de pasul 1, cam toti ceilalti pasi imi dadeau fiori. But, guess what? I did it . Si, oricum, a fost mult mai complicat decat in instructiuni, pentru ca au fost mult mai multe fire, cabluri si suruburi care mi-au stat in calea fericirii, plus o cana de cafea lovita cu cotul si imprastiata infiorator de aproape de fragilitatea momentului.

Observati firul alb de sub tastatura? De fapt, erau 2. Unul alb si unul negru. Am deconectat eu cablurile de la touchpad si tastatura (cu mari emotii), dar nu aveam in niciun caz de gand sa ma bag la cablurile care legau monitorul de tot ce e mai sfant intr-un laptop pentru ca ar fi trebuit sa-mi cumpar si pistolul de lipit 1. Asa ca nu am putut ridica ultima bariera spre cooler decat la vreo 60 de grade, cu chiu cu vai.

Long story short, am reusit sa scot mormanul de praf care bloca aerisirea coolerului, intr-un echilibru cu 4 maini, 3 picioare si 2 surubelnite, si am tras concluzia ca Dell si-a facut un scop in viata din a-mi bloca accesul la propriu-mi cooler. Pai cand e asa de evident ca ventilatoarele aduna praf (un producator de laptopuri ar trebui sa stie asta, nu?), de ce sa faci accesul la cooler atat de complicat? Ca, poate poate, sa-ti busesti tastatura sau mai stiu eu ce si sa te duci la ei sa iei alta? Maaaaai mojicilor…

De ce nu l-am dus la cineva care se pricepe? Pai nu am demonstrat ca ma pricep si eu? Ce, profesionistii nu injura, critica si le stiu pe toate?

Dupa atata polologhie, si ceva util. Link catre instructiunile de demontare a Dell Inspiron 1564. Va doresc sa n-aveti nevoie.

ps Laptopul meu toarce frumos si linistit, abia il aud, si e cu vreo 30 de grade mai rece. Bobul de mazare a fost scos din ecuatie, printesa merita o bere blonda .

un. berea dupa vin e-un chin. (principiu de mare importanta tradus si adaptat in mai multe limbi de circulatie internationala)

dos. orice-ar fi, baga o muzica. & dance!

tres. bineinteles ca poti.

cuatro. suna un prieten.

cinco. aia cu micile placeri fac viata mai frumoasa. o stiti? e-adevarata.

seis. foaie verde frunză-n băţ, n-ai de lucru, fă-ţ!

siete. nu le spune altora ce să facă.

ocho. dust yourself up and try again.

nueve. this too shall pass.

diez. viata e roz. daca nu e roz, aplica regula cuatro si roaga-l sa-ti dea jos ochelarii gri si sa-ti aplice o palma (finuta) dupa cap.

Dau mai departe catreeeeee Elf, Anca Sandu si Doulfe.

It’s been a pleasure doing principles with you!

http://florisiculori.blogspot.com/

In ultimul episod din House M.D.,  pacienta e o bloggerita care pune pe net tot. Ca s-a certat cu prietenul, ca n-a avut chef de sex, ca o sa moara si ia decizia privind operatia sfatuindu-se cu cititorii ei. Uitandu-ma la film, imi zic “Ei, hai, ca e prea mult!”.

Poate unii dintre voi o stiti pe Curvette, care isi descrie experientele de prostituata. Ca este o lume imaginata sau autoarea chiar a trait experientele respective, nu stiu. Ceea ce mi se pare esential in exemplul asta este pseudonimul. E simplu sa spui cele mai mai indecente lucruri sau sa-ti expui cele mai adanci ganduri cand te protejeaza anonimatul, cand lumea nu va asocia vorbele cu un chip si-un nume. Pentru ca internetul nu iarta. Citeam zilele trecute un articol in care se explica cum raman forever and ever pe internet lucrurile pe care le postezi (tu sau altii) despre tine. E ca atunci cand iti faci un tatuaj. Te intrebi ce te faci daca peste zece ani n-o sa-l mai vrei. Poti sa-l scoti, dar e o procedura a naibii de complicata si incomoda.

Un blogger spunea ca scrie pentru fiul lui, pentru ca el sa-i vada gandurile si experientele cand va creste. (sorry, n-am reusit sa gasesc postul) Poate e cam devreme sa ne punem probleme dintr-astea, dar ce lasam pentru eternitate in online?

Discutiile pot trece in uitare. Ce scrii ramane acolo, cu virgula, punct, la indemana oricui. Si atunci, pana unde mergi pentru cateva clickuri in plus? Pentru ca oamenii vor citi picanterii sexuale, scandaloase. Avem un apetit crescut pentru a intra in vietile altora. De aici si succesul tabloidelor, a expunerii fara limite a celor mai insignifiante detalii din viata persoanelor publice (cu poze si video! nu rata!).

Uneori ma lovesc de anumite texte destul de intime si-mi zic: eu n-as putea sa scriu asta. Pentru ca nu pot sa-mi expun viata in totalitate decat prietenilor apropiati si poate si atunci cu unele rezerve. Un psiholog spunea “Nici prietenul tau cel mai bun nu trebuie sa-ti stie toate secretele. Nu e sanatos”.

Dupa toata lalaiala de mai sus, mi se contureaza doua linii dinstincte. Prima, cat de relevante sunt detaliile vietii tale pentru ceilalti? Sunt oameni care pot face din orice banalitate o opera, cu figuri se stil, cu umor, cu tot. Pot sa citesc 5 paragrafe despre cum ai mancat cartofi la pranz, iar textul sa fie admirabil. Dar cei mai multi nu au talentul asta si atunci nu fac decat sa se expuna de dragul de-a mai scrie ceva. Nu e relevant pentru nimeni, nu e literar, e doar viata ta pe taraba.

A doua, cat te lasa constiinta sa spui? Aici nu conteaza relevanta. Conteaza libertatea pe care ti-o acorzi, gradul de expunere cu care te simti confortabil. Din punctul meu de vedere, daca SIMTI ca trebuie si poti sa spui ceva, parerea altora e mai putin importanta. Textele scrise din inima sau din nevoia de a exprima ceva sunt relevante pentru tine, cel care scrii, iar scrisul poate fi o forma de terapie. Iar experientele personale, un mod excelent de a dovedi un argument sau de a porni o discutie.

Am deschis Pandoras la cafeaua de dimineata si am vazut textul Nebuloasei despre virginitate. Si atunci m-am intrebat: pentru mine ar fi prea mult?

Articol publicat pe Pandoras

Revenind la “actiunea” din seara asta, din pacate nu mai sunt suficient de copil incat sa-mi vina in cap un nume mai original. Asa, usa blocata. Sa fii fata si sa stai singura in Bucuresti nu e cel mai simplu lucru. Plecand de la faptul ca instalatorii au impresia ca vorbesc cu un sac de fan si pot sa te pacaleasca cum vor, pana la acela ca atunci cand trebuie sa desurubezi un surub nu ai intotdeauna forta necesara. Blocata fiind in spatele proprie-mi usi de la garsoniera, cu trei buni foarte buni minunati prieteni pe partea cealalta, mi s-a cerut sa scot niste suruburi de la yala, respectiv clanta. Din 5 am scos 2, iar la restul de 3 mi-am demonstrat feminitatea. N-am putut.

Intre desurubat si sunat prieteni, am zis sa lansez si eu o intrebare in lumea virtuala, ca deh, s-o gasi vreunul sa-mi sara in ajutor c-o informatie. Daca vreti sa invatati din greselile mele, atunci cand sunteti un pachet de nervi nu-i intrebati pe internauti “Stie cineva un lacatus?”. Veti primi acelasi raspuns pe care mi l-a dat si google 10 minute mai tarziu: Marius Lacatus! (cu mici variatiuni: am primit si-un George Lacatus si-un Stefan Banica Jr.).

Cautarea pe care vreti s-o faceti pe google in caz de usa blocata nu este “lacatus” (d’ooooh, nu?) ci “usa blocata”. Si sa nu cumva sa vi se blocheze usa inainte sa luati salariul sau ceva. Costa cam 120-150 de RON sa vina baietii meseriasi sa salveze printesa din turn. Unde e romantismul de altadata? Moving on, am aflat cu ocazia asta ca afacerea cu deblocatul usii e una in familie. Primul tip la care am sunat mi-a cerut 150 lei. Am sunat si la al doilea care mi-a cerut 120 si “mai ieftin nu gasiti si ajung in 10 min”. N-am mai avut rabdare si nici inima sa mai tin oamenii in fata usii, asa ca i-am zis sa vina. Mi-a marturisit meseriasul ca numarul ala cu 877 la capat la care am sunat prima data era fra’su, ba! Si ca sa va dovedesc ca lumea e mica, meseriasu’ il cunostea pe vecinu’ de vizavi la care a batut sa ia curent pentru bormasina.

O seara plina de invataminte. Si toata drama putea fi amanat pana maine dimineata daca nu ma hotaram sa duc gunoiul. Cum ti se poate schimba seara intr-o secunda!

Sa va zic. Se facea ca ninsese prima oara mai serios pe iarna asta si am facut ce-am putut: imprumutat manusi, sacrificat pauza de masa, degerat degete, dar ne-am bulgarit! A, si am facut si ingerasi, dar asta in alta poza. Si pentru ca mi-a placut mica aventura inghetata, desi nu sunt fan al temperaturilor sub 30 de grade, i-am trimit poza lui Piticu pentru concurs. De ce ati vota poza asta si nu alta? Simplu! Pentru ca printre atatea poze cu trafic blocat si natura moarta, trebuie sa ne mai amintim ca iarna vine si pentru distractia noastra, nu doar pentru a ne face viata mai dificila.

Nota: “Fetele in zapada” nu e absolut corect. “2 fete in zapada si un baiat ciuruit” ar fi in concordanta cu realitatea.

Vedeti, ultima fraza e mai lunga. Pentru ca dintre toate criteriile de relevanta, cea dobandita prin munca si talent presupune si  perseverenta, Dorele! Nu doar articole de 3 randuri despre orice e in ziua aia la televizor. Aia se cheama o laba trista, ma scuzati de expresie.

Umbla zvonul prin targ ca din bloguri s-ar putea face bani. Uau, iei, vreau si eu! E ca unul din anunturile alea care apar tot timpul in ziare si in cutia postala: “Munca la domiciliu, program flexibil, castiguri intre 1.000 si 3.000 de euro lunar”. Stim cu totii ca e prea frumos sa fi adevarat. Daca ar exista asemenea joburi, am fi cu totii acum in Tahiti, cu un cocktail in mana, spalandu-ne privirile cu bunaciunile de pe plaja, luand pranzul pe yacht, cu urmatoarea destinatie… limitele imaginatiei. Da ma, se fac bani din bloguri. Cred, io nu m-am facut pana acum decat cu un costum de baie si 2 jocuri Wall-e. Da’ se fac. Si atunci fiecare gigel e un mic antreprenor cu mica lui afacere, care isi freaca mainile machiavelic in spatele monitorului gandindu-se ca are si el pareri, a invatat si el sa scrie in clasa a 4-a, ce-i mai lipseste sa se faca bloagher dă succes?

Acum e momentul sa fac o precizare pentru ca simt ca alunec pe panta punerii tuturor in aceeasi oala. Sunt oameni care se apuca sa scrie pentru ca le place sa faca asta. Pentru au ceva de zis sau daca n-au nimic de zis, pot sa faca din orice banalitate o minunatie literara. Ei sunt relevanti, cel putin pentru mine, pentru ca pot fi oricand o sursa de inspiratie si incantare.

Blogurile de tip ghiveci fara gust, facut din ciuperci aparute dupa ploaie, astea ne sufoca! Nu ca m-ar deranja in vreun fel ca unii oameni n-au nimic mai bun de facut decat sa tranteasca banalitati pe o pagina web. Whateveeer, treaba lor, sanatate maxima la copii! Ceea ce ma deranjeaza e ca ma pierd in atata irelevanta. Tre’ sa stai sa cauti, nenica, mult si bine  pana dai de ceva mai de doamne ajuta. Abia ai de unde alege. Si ma si enervez uneori, desi…

…nici eu nu sunt un cal breaz. Scriu cum pot, cand pot, ce-mi vine in cap. Mai am multe de invatat in materie de scris si bloguri, multe multe! Dar macar atunci cand decid sa apas butonul de “publish”, ma intreb inainte: are vreo importanta cat de mica, macar pentru 2-3 persoane, ce am scris aici? E o balarie banala sau aduc in plus macar cat negru sub unghie? Are coerenta? Are cap si coada? Are un fir logic?

E asa de greu? Fac un apel la relevanta si coerenta! Tu’i mama ma’sii de viata.

RELEVÁNT, -A, relevanti, -te, adj. Care releva, care scoate sau iese in evidenta.
RELEVÁ,  relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidenta; a evidentia, a observa, a remarca, a sublinia.
RELEVÁ vb. 1. v. accentua. 2. v. semnala. 3. v. sesiza. 4. v. denota.
IMAGINÁTIE,  imaginatii, s.f. Capacitate omeneasca de a crea noi reprezentări sau idei pe baza perceptiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsa de această facultate; inchipuire, fantezie.
COERÉNT, -A adj. Constituit din parti care sunt strans legate intre ele si se succeda in mod logic; strans, inchegat, unit; coeziv.
TALÉNT, talente, s.n. Aptitudine, inclinare innascută intr-un anumit domeniu; capacitate deosebita, innascută sau dobandita, intr-o ramura de activitate, care favorizeaza o activitate creatoare.
INFORMÁTIE,  informatii, s.f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile.
LITERATÚRA Creatie artistică al cărei mijloc de exprimare este limba literara.