retezat

Patru zile în Retezat

Prima dată cu cortul la munte. Și primul vârf făcut de trei ori.

Am plecat din București joi dimineața cu destinația Lacul Bucura, unde urma să campăm. După șapte ore, am ajuns la buza Rezervației Naturale Retezat. Cam obosiți, am decis să oprim în pitorescul Râu de Mori, un sat cu oameni de treabă, bere rece și drumuri înguste și întortocheate.…

Uau

Băi, de când am scris ultima dată nu mai am 32 de ani. Am o vârstă care a făcut-o pe o domnișoară din Vamă să exclame „Uau!”. M-aș gândi că e un compliment, că poate-mi dădea douășcinci. Dar nu e. La 17 ani nu vezi dincolo de 20, dapăi 30. M-a uau-uit și m-a lăsat la coadă la baie cu o privire care zicea „Eu la 33…”.…

Despre singurătate

Am 32 de ani și, până acum, am avut câteva relații. Nu multe și nu lungi. 1-2 ani, cam așa. Numărul adunat al anilor e mai mic decât cel în care am fost singură. Motive? Explicații? Sigur, există. Poți explica orice uitându-te în urmă.

Mai important de atât, de ce e nevoie de explicații?

Oamenii sunt obișnuiți să fie în relații și să-i știe pe ceilalți cu cineva, de preferat în drum spre căsătorie și mulți copii.…

Mă întorc la tine, iar și iar

Eu și Amsterdamul suntem într-o relație complicată.

Am primit telefonul în iunie 2006. Fusesem acceptată la o școală de vară pe drepturile omului și urma să petrec o lună în capitala Olandei. Tocmai încheiasem o bursă Erasmus în Madrid și eram entuziasmată să descopăr locuri noi. Iar Amsterdamul mi-a zâmbit. Printre canale, biciclete, băieți înalți și mori de vânt, m-am îndrăgostit.…

Daca

– Ce ai face daca nu ai lucra?

– Tot as scrie.

Probabil altceva, poate altfel. Oamenii zic sa-ti gasesti pasiunea si sa ti-o transformi in job, ca atunci e minunat, te-ai scos. Mai e si partea ailalta, ca atunci cand pasiunea devine job nu mai e pasiune. Tind mai mult spre partea minunata, desi jobul iti schimba pasiunea pe ici, pe colo, in parti esentiale.…

Afterparty

Acum cateva zile, Facebook mi-a amintit ca au trecut cinci (5!) ani de la asta. Ma rog, cinci de la petrecerea de farewell, unde am cantat de m-am mirat ca nu au chemat vecinii politia, unde am primit cadou Catch-22, pe care-mi doream mult s-o citesc si pe care nu am terminat-o nici azi. Poate pentru ca pe coperta interioara sunt prea multe emotii, prea multe good-bye-uri si noroc bun-uri.…