Incep sa scriu cuvinte pe care mi le-am imaginat deja in timp de deschideam documentul, gandindu-ma ca pana se dechide oricum voi trece peste ele si voi scrie altceva. Ma trimit la culcare, mi-e somn, si totusi stau cu ochii tinta in ecran si nu fac nici un pas spre pat. Dau ‘next’ in winamp asteptand parca o melodie minune, ma uit la pliculetele de ceai dar mi-e prea lene… In pasaport am rezervarea, pe dreapta, si cartea de vizita a restaurantului cu mancare buna, belgiana, pe stanga.…

o, nu! cappuccinoul e pe cale sa mi se termine, continua sa fie frig, there is no big red button to change that, the end is near. era sa zic: „am visat ca”, da´ tocmai v-am zis-o pe asta. si totusi… am visat ca toti barbatii care se apropiau de mine mureau. si trebuia sa fac bine sa mai omor cativa ca degeaba am venit aici la timp.…

Am visat. Eram pe-o cladire foarte inalta, cu R, era soare, si vorbeam de viitor. Era soare si panorama de vis. Eu stateam pe un pat, si el pe-o margine. Si desi era asa de frumos eram intr-un echilibru riscant. Orice miscare gresita si-as fi cazut.

De data asta am visat o blonda, de parca as stii acum arata. Ce chestie… M-am saturat sa le visez, nu mai vreau sa le vad.…

Permiteti-mi sa iau o pauza de la gandirea pozitiva pe care o am in general. Eu de fapt stiu in sinea mea ca viata e one big fat prank (made up by a series of smaller thinner ones), dar am hotarat sa traiesc in negare pentru ca optimismul face bine la ten. Da, da! Adica te incrunti mai putin si faci riduri mai greu.…

Melodiile cu ingeri ma urmaresc. Si bratara cu rosu ma apara. Si mi-e cam dor de mare. Ea care ma asculta si-mi da valurile de care am nevoie. Odata chiar s-a uitat urat la mine, dar eu nu aveam nicio vina, pe cuvant! Totusi mi-am intors privirea, am tinut minte cantecul, si el a devenit „cantecul pe care m-am simtit singura”.…

Ca de obicei. Nevoia sa scriu ma face sa deschid un document dar foaia goala ma sperie. Incep sa scriu ceva, doar pentru mine, dar parca suna ridicol, copilaresc, patetic. Sterg cele cateva randuri. Ma mai invart prin casa, mai pun o piesa, ma duc la fereastra si ma cocot pe fotoliu. Stau acolo pana se termina piesa. I-as da repeat, dar parca m-am plictisit.…

I’ve been tagged into this, so here it goes:

1. Imi place sa merg pe jos si parcurg distante mari cand sunt trista.
2. Ma enerveaza persoanele care vorbesc tare. Urasc vocile pitigaiate.
3. Tolerez foarte bine caldura, dar nu pot functiona daca mi-e frig, cat de putin. Pana pe la 12 ani am avut alergie la frig.
4. Observ oamenii, nu locurile.
5. Imi plac blocurile pentru ca simt ca sunt inconjurata de oameni, si asta imi da un sentiment de siguranta.