arta contemporana

Nu-i asa? Cand trebuie sa te trezesti in cateva ore scurte si te grabesti si tu, odata pe luna, spre taramul viselor, tocmai atunci conspira universul sa-ti muste din somn. Taximetristul intarzie. – 8 minute. Mai tarziu, incepi sa intelegi de unde intarzierea initiala. Te afli in prezenta unui taximetrist creativ. El nu alege bulevardele, ca tot muritorul de rand. El stie stradutele laterale, scurtaturile de dupa blocuri, el fenteaza trei semafoare in linie dreapta cu cinci in linie franta. Pentru ca ce e viata fara un pic de fantezie? – 15 minute. Si cand ti se pare ca fantezia devine de-a dreptul SF si-l intrebi, de fapt, unde merge, afli ca ne vom opri sa cumparam o paine. „Oricum n-am ocolit mai mult de 3 minute”. – 8 minute (era coada la brutaria nocturna). Ridici din maini lipsita de ajutor in fata universului care a ales acest moment sa-ti dea o lectie si spui „asta e”. Dar nu e asta. Cand in sfarsit iti zaresti blocul, esti cu o mana pe cheie si cu cealalta pe manerul de la portiera, pensula lasa o ultima dara pe tabloul noptii. Taximetristul creativ face dreapta neasteptat si foarte sigur pe el. „Nu va suparati, acum unde mergem?”. „Pai n-ati zis…?” E, a trecut mult timp de cand am zis, mai uita omul. – 2 minute. A, si ca sa visez frumos la noapte, mi-am luat si o replica inceputa cu „Voi, femeile”. Poate ca noi, femeile. – 10 minute.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *