Leti, Ioana, Lucian, mi-e dor de-un concert impreuna (in ploaie) .

home alone

un apartament cu 10 camere din care numai una ocupata, prin coincidenta chiar de tine, este perfect pentru a auzi toate zgomotele posibile, toate mustele care se aseaza pe resturile din bucataria prin care parca-au trecut hunii, toate usile care se trantesc la alte etaje, toate sticlele de plastic care mai pocnesc uneori. cu o seara inainte nu le-ai auzit. nici cu 2,3,4 seri inainte. la naiba, nici sunetul geamului spart si a talharului care demonta plasma impiedicandu-se de masa la fiecare pas nu te-a alarmat. eh, sunt vecinii, esti paranoia! nimic nu te-a alarmat pana in seara asta. si acum iti spui “esti paranoia”, dar ultima data cand ti-ai spus asta ai avut toate motivele de panica. so, which is it? toate sunetele trebuie sa aiba o explicatie: aia de jos, aia de langa, liftul, motoreta, se-aseaza mobila, tevile, vantul. ah, cat mi-am dorit sa-mi plece chinezoaicele din jur, si cat de rau imi pare acum ca nu mai e nimeni care sa-mi chitcaie pe langa oala de mancare! maine nu cred ca vine nimeni. dar poimaine… eeee, poimaine tre’ sa vina cineva! un sufletel aici pe palier, ca sa fie doar 8 camere goale si ca toate zgomotele sa aiba o explicatie, chiar si numai in capul meu. aa, tau.