Povestea incepe intr-o zi de iarna. Fata iese de la metrou, se fereste de doi maidanezi, verifica ora pe mobil si o ia la fuga spre autobuz. Nu vede nimic in jur, singura grija e graba de-a ajunge undeva. In vajul pe care il lasa in urma e un baiat. Nu e suficient de inalt, asa ca nu i-a atras atentia. Nici el nu o vede. E prea grabita si, evident, si el la fel. Cine nu e? S-ar fi placut, daca ar fi stat intr-o zi la cafea. Poate se vad la vara, in Vama. Povestea va continua, daca va fi cazul.
Pentru Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
Succes!
In poveste cred ca se pot vedea, insa in realitate e ca in melodia lu’ Vama Veche:
BMW-ul dispare, baiatu-i dement.
Apoi intr-o zi asteptand pe peron
O mama il vede c-o sticla de rom.
Tu, Radule, mama, asa n-ai s-ajungi…
Dar Radu vazuse geaca de blugi! 😉
serendipity. sau nu
@artistu de asta e poveste, @camil dar e o poveste adevarata 🙂
da :). sunt multe asemenea povesti, după care ne întrebăm „ce-ar fi fost dacă?…”
@camil nu cred ca ne intrebam ce-ar fi fost daca tocmai pentru ca nu observam. nu pierdem nimic, pentru ca nu stim ca avem ceva de pierdut 🙂
dacă nu știm nimic, evident. binecuvântata ignoranță. eu mă gândeam la situația când o vedem pe Ea pe stradă…trecem pe lângă, apoi ne punem întrebarea de mai sus 😀
Era un videoclip pe tema asta pe vimeo, foarte fain…Daca il mai gasesc, revin cu un link 🙂
Esti o romantica incurabila. 🙂
@Catalin Indubitabil 🙂
Ai putea sa scrii romane de dragoste …serios , imi place stilul