Zilnic


Povestea incepe intr-o zi de iarna. Fata iese de la metrou, se fereste de doi maidanezi, verifica ora pe mobil si o ia la fuga spre autobuz. Nu vede nimic in jur, singura grija e graba de-a ajunge undeva. In vajul pe care il lasa in urma e un baiat. Nu e suficient de inalt, asa ca nu i-a atras atentia. Nici el nu o vede. E prea grabita si, evident, si el la fel. Cine nu e? S-ar fi placut, daca ar fi stat intr-o zi la cafea. Poate se vad la vara, in Vama. Povestea va continua, daca va fi cazul.

Pentru Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

0 Comments on “Zilnic”

  1. In poveste cred ca se pot vedea, insa in realitate e ca in melodia lu’ Vama Veche:
    BMW-ul dispare, baiatu-i dement.
    Apoi intr-o zi asteptand pe peron
    O mama il vede c-o sticla de rom.
    Tu, Radule, mama, asa n-ai s-ajungi…
    Dar Radu vazuse geaca de blugi! 😉

  2. @camil nu cred ca ne intrebam ce-ar fi fost daca tocmai pentru ca nu observam. nu pierdem nimic, pentru ca nu stim ca avem ceva de pierdut 🙂

  3. dacă nu știm nimic, evident. binecuvântata ignoranță. eu mă gândeam la situația când o vedem pe Ea pe stradă…trecem pe lângă, apoi ne punem întrebarea de mai sus 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *